Centrul Bisericesc Munchen Construm Noul Așezământ Înalțarea Sfintei Cruci Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, Austriei și Luxemburgului

RO | DE

Dumnezeu este lumina, asa cum marturisim în Crez despre Fiul Sau, Domnul Iisus Hristos, ca este "lumina din lumina". Lumina este pomenita în rugaciunile noastre aproape în fiecare fraza. Dumnezeu este "Lumina cea neapropiata si pururea fiitoare" (Sf. Vasile cel Mare) sau "Lumina cea în trei straluciri" (Sf. Simeon Noul Teolog), caruia ne rugam "lumineaza haina sufletului meu, Datatorule de lumina". Iar în Doxologie cântam "întru luminaTa vom vedea lumina" (Psalmul 35), cuvinte cu profunde întelesuri, ce stau la baza marii teologii isihaste a luminii si a energiilor necreate pe care a aparat-o si formulat-o Sfântul Grigorie Palama în secolul al XIV-lea. Una este lumina ce nu e data spre vedere pe pamânt decât sfintilor, lumina ce nu poate fi înteleasa si alta lumina creata, lumina de zi cu zi pe care o vedem cu totii din mila Domnului. Aceasta lumina fizica creata, cu profunzimile ei impresionante, ne poate da o "impresie" pamânteasca a luminii necreate. Fascinatia fizicii fata de lumina si fenomenele ei este inegalabila, iar folosul practic al luminii este desigur evident pentru toata lumea. Asta a determinat ca anul 2015 sa fie numit "Anul International al Luminii"1. Viteza luminii este declarata una din unitatile de masura de referinta ale lumii fizice, metrul ca unitate de lungime deducându-se din viteza luminii si unitatea de timp, secunda, aceasta, la rândul ei având ca baza de definitie tranzitii atomice cu emisie si absorptie de lumina.

Text publicat iniţial ca introducere la cartea Slujba Învierii, Ed. Trinitas, 2000, 272 p., iar apoi, într-o formă revizuită, în broşura cu titlul Sfintele Paşti – icoana vieţii veşnice, Ed. Trinitas, 2002 și în Făclii de Înviere, Ed. Basilica, București, 2008, pp. 23-35.

Sărbătoarea Învierii Domnului sau Sfintele Paşti este numită în Ortodoxie „Sărbătoarea sărbătorilor” nu numai pentru că este cea mai mare sărbătoare, ci pentru că ea este icoana sfinţirii depline a timpului intrat în viaţă veşnică.

Învierea Domnului este „Sărbătoarea sărbătorilor” şi pentru că în ea se adună înţelesurile duhovniceşti şi tainice ale tuturor sărbătorilor din anul liturgic, toată teologia şi toată spiritualitatea, toată slujirea şi toată misiunea Bisericii în lume; în ea se cuprind sensurile divine şi ultime ale întregii creaţii privind spaţiul şi timpul, spiritul şi materia, istoria şi universul întreg1.

Este adevărat că viaţa duhovnicească a credincioşilor români plecaţi în străinătate se diminuează? Nu aţi întâlnit cazuri de oameni care, venind aici şi fiind supuşi responsabilităţilor cotidiene şi poate simţindu-se singuri, s-au apropiat mai mult de Dumnezeu?

Într-adevăr, viaţa duhovnicească a multor români ortodocşi care vin în Germania are de suferit datorită grijilor imediate cu care se confruntă oamenii precum şi, adeseori, neglijenţei sau indiferenţei faţă de chestiunile ce ţin de identitatea lor, de menirea şi sensul vieţii omului în lume, de chemarea lui veşnică. Identitatea religioasă, ca şi cea etnică sau culturală, trebuie îngrijită, cultivată conştient şi cu osteneală. Mediul social cosmopolit şi multireligios nu favorizează acest lucru, ci dimpotrivă, conduce spre o relativizare a valorilor, spre o nivelare, căreia trebuie să i te împotriveşti cu tărie pentru a evita o aplatizare spirituală. Bineînţeles că este nevoie de o aşa numită integrare sau inculturalizare în mediul în care trăieşti, dar asta nu înseamnă o negare a propriei tale identităţi, o tăgăduire de sine, ci trebuie să aibă loc tocmai pe baza unui anumit fond identitar. Altfel, negarea de sine generează mai devreme sau mai târziu probleme majore de conştiinţă, care stau la baza atâtor destine ratate şi conflicte umane tot mai des întâlnite în lumea noastră.

Gânduri la primirea unui candidat ca novice în mânăstire

De curând  am avut bucuria de a putea vieţui alături de monahii benedictini în mânăstirea Chevetogne (Belgia). Este vorba de o cunoscută mânăstire în care monahii catolici benedictini îşi împlinesc rânduiala de rugăciune, o parte în ritul propriu latin, iar o parte în ritul bizantin (aparţinător Bisericii Ortodoxe), aceasta cu intenţia de a putea înţelege într-o măsură cât mai mare Ortodoxia şi de a o face cunoscută în spaţiul catolic occidental, în vederea refacerii unităţi tuturor creştinilor.

Încă din primele zile am remarcat acolo un tablou, aflat pe un perete în faţa uşii refectoriumului (trapezei), care înfăţişează scena relatată în Evanghelia de la Ioan, cap. 13, referitoare la „spălarea picioarelor“. Icoana înfăţişează în prim plan pe Mântuitorul îngenuncheat în faţa Sfântului Ap. Petru căruia tocmai îi spală picioarele. Sf. Petru este prezentat şezând pe un scaun, adâncit în gânduri, cu capul sprijinit într-o mână. În planul din spate sunt zugrăviţi ceilalţi Apostoli, iar în limba latină sunt redate cuvintele Mântuitorului: „Si non lavero te non habetis partem mecum/Dacă nu te voi spăla nu ai parte cu mine“ (Ioan 13, 8). Văzând acest tablou m-am întrebat: Oare ce a gândit Sf. Ap. Petru în acele momente? Ce schimbări se petreceau atunci în mintea lui? Care era intenţia Mântuitorului spălându-i picioarele? Ce trebuie să înţelegem noi în legătură cu episodul relatat? Deoarece vedeam tabloul de mai multe ori pe zi, purtam aceste întrebări cu mine până când, într-una din zile, am avut bucuria de a primi şi un răspuns, cu ocazia ceremoniei primirii unui candidat în calitatea de novice în cadrul mânăstirii.

Întrebare: Părinte Petru, de ce în Rusia (mai ales) se pune un accent atât de mare pe purtarea baticului în biserică atât pentru femei, cât şi pentru fetele mici, pe când în Grecia majoritatea femeilor nu poartă batic niciodată, nici măcar atunci când se împărtăşesc? Nu există reguli comune pentru toţi (I Corinteni 11:5-6)? Consideraţi că libertatea (relativă) care este în România, ca fiecare femeie să aleagă dacă vrea sau nu să poarte batic, este mai corectă?

Răspuns: Întrebarea nu este simplă deloc, iar răspunsul nu se poate limita doar la un citat din Sfânta Scriptură, fără a ţine seama de contextul în care ele au fost scrise şi dacă nu cumva contextul respectiv s-a schimbat de-a lungul timpului. Mai întâi să vedem întreg textul de la I Corinteni, cap. 11: 

Programul slujbelor

Duminica, Sfânta Liturghie se slujește la Alte Haidhauser Kirche (Kirchenstraße 37, D-81675 München), de la ora 10:00.

Slujbele de peste săptămână (luni-sâmbătă) au loc la Capela Sfântul Siluan (Paul-Heyse Str. 19, D-80336 München).

Luni, Joi, Sâmbătă

08:00 - Utrenia

18:00 - Vecernia

Miercuri

08:00 - Utrenia

18:00 - Rugăciunea lui Iisus

Vineri

08:00 - Utrenia

18:00 - Sf. Maslu

Notă: În anumite zile, este posibil să intervină schimbări. Pentru a vizualiza programul lunii curente, vă rugăm să mergeți aici

Calendar

Duminică 19 Noiembrie

Duminica 26-a după Rusalii  (Pilda boga-tului căruia i-a rodit ţarina);

Sf. Prooroc Avdie; Sf. Mc. Varlaam (Post)

 

0930 Ceasurile şi Sf. Liturghie

 (Alte Haidhauser Kirche)

 

Mai multe ...

Din activitatea Preasfințitului Părinte Sofian Cuvinte de viață

Agenda

2017.11.18 Slujeşte Sf. Liturghie baptismală la Hanover (paroh P.C. Pr. Mihai Ilaş); o botează pe mezina familiei Părintelui, Xenia. Seara, slujeşte Vecernia şi animă o seară duhovnicească la Parohia Sf. Ioan Botezătorul din Hamburg (paroh P.C. Pr. Vlad Manolache).

2017.11.19 Slujeşte Sf. Liturghie şi predică la Parohia Sf. Martiri Brâncoveni din Hamburg. Îl instalează ca paroh al acestei parohii pe P.C. Pr. Alexandru Cărbunescu.


Mai multe