Începând încă din anul 2005, imediat după instalarea Preasfințitului Părinte Episcop Vicar Sofian Brașoveanul la München, s-a încercat în repetate rânduri găsirea și achiziționarea unei biserici gata construite, care să poată fi folosită, cu unele transformări, pentru nevoile comunității ortodoxe din acest oraș. Negăsindu-se nicio ofertă potrivită și constatându-se că prețurile cerute în astfel de situații sunt foarte ridicate, s-a hotărât achiziționarea unui teren, pe care să se construiască din temelii mult dorita biserică, atât de necesară credincioșilor români ortodocși din acest oraș. Odată cu oferta concretă de teren din partea primăriei orașului München și cu conturarea ideii că va trebui să construim nu doar o biserică, ci un întreg centru ortodox, a apărut și întrebarea referitoare la funcțiunile acestuia și la forma arhitecturală ce va fi adoptată.
Primul arhitect care a dezvoltat, în anul 2008, o schiță de proiect arhitectural a fost domnul Victor Tănăsciuc din München. Dumnealui a propus o variantă arhitecturală modernă, incluzând și elemente din arhitectura românească. Discuțiile cu credincioșii au dovedit însă că majoritatea acestora își doresc mai degrabă o construcție în stil tradițional, în care să regăsească biserica lor de „acasă”, în care, intrând, să se simtă în spațiul intim cunoscut. Totodată s-a clarificat și faptul că această biserică, fiind o „ambasadă spirituală” a tradiției ortodoxe românești în spațiul de cultură occidental, trebuie să poată spune foarte multe despre credința ortodoxă și cultura românească prin însăși forma ei.
Propunerea dlui. arh. Victor Tănăsciuc
O a doua variantă a proiectului a fost dezvoltată, între anii 2009-2011, de către domnul arhitect Mihail Mitiu din München. Domnia sa a propus o biserică în plan treflat, al cărei model îl constituia biserica brâncovenească a Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Biserica proiectată era adaptată condițiilor locului și necesităților unei comunității parohiale. Lângă aceasta, dl. Mitiu a proiectat un centru bisericesc, inspirat după clădirea academiei de la Mănăstirea Brâncoveanu. Acesta urma să găzduiască sediul episcopal, o mică mănăstire de maici și două spații pentru activitățile comunitar-sociale. Pe baza acestei forme arhitecturale s-a încheiat cu orașul München contractul de cumpărare a terenului, s-a alcătuit planul de finanțare a terenului de către donatori și s-a săvârșit, la data de 11 septembrie 2011, Slujba Punerii Pietrei de Temelie.
Propunerea dlui. arh. Mihail Mitiu
Între timp s-a constatat că spațiul dedicat în proiect activităților comunitare era prea restrâns. Avându-se în vedere și propunerea d-nei Barbara Stamm, președinta în funcție a Parlamentului Bavariei și președinta Curatoriului pentru sprijinul realizării Așezământului nostru Bisericesc, propunere referitoare la acordarea unui spațiu mai mare activităților comunitare, s-a căutat o extindere a planurilor pentru a răspunde mai bine și acestor necesități. La începutul anului 2012 proiectul a fost preluat de biroul d-lui arhitect Frank Schaffner din München. Domnia sa a păstrat biserica brâncovenească din planul precedent, dar a propus o nouă dispunere generală a Așezământului, împărțind spațiul construit după funcționalitatea ce urma să o îndeplinească. Astfel, în noul plan, au fost proiectate lângă biserică două clădiri: una drept mănăstire-reședință episcopală și cealaltă ca centru comunitar parohial.
Forma modernă a clădirilor propuse de dl. arhitect Schaffner oferea spațiu suficient pentru toate funcționalitățile. Pe de o parte însă realizarea acesteia ar fi fost prea costisitoare din pricina volumului propus, iar pe de alta dumnealui se îndepărtase iarăși de la dorința noastră de a avea un ansamblu bisericesc tradițional, reprezentativ și prin formă al credinței și culturii noastre.
Propunerea dlui. arh. Frank Schaffner
Având în vedere aceste stări de lucruri, precum și faptul că planul bisericesc treflat este specific mai curând comunităților monahale, decât cerințelor comunitare cărora biserica noastră este chemată să le răspundă, în anul 2014 a avut loc o nouă schimbare a grupului de arhitecți. La propunerea d-lui arhitect Matei Stoean din București, proiectul a fost încredințat unui grup de arhitecți condus de domnul arhitect Șerban Sturdza din București, președintele Ordinului Arhitecților din București.
Plecând de la configurația și dimensiunile dezvoltate de arhitecții Mitiu și Schaffner, echipa coordonată de dl. Sturdza a proiectat un așezământ bisericesc deosebit de armonios, într-o formă care îmbină și valorifică tradiția arhitecturală ortodoxă românească și mijloacele tehnice moderne de construcție. Biserica a primit o formă nouă, alegându-se de această dată ca model biserica „Sf. Nicolae Domnesc” de la Curtea de Argeș. Aceasta reprezintă arhitectura bisericească ortodoxă românească de tradiție bizantină ajunsă la maturitate. Clădirile centrului parohial și ale sediului episcopal au fost proiectate pentru a constitui împreună cu biserica un ansamblu bisericesc armonios. Detaliile de arhitectură reprezentative pentru tradiția noastră, precum, de exemplu, pergola care face legătura între cele două clădiri, transformă Așezământul într-o adevărată ambasadă a credinței și culturii românești. Mai mult, având în vedere îndeosebi arhitectura bisericii, Așezământul este reprezentativ nu doar pentru ortodoxia românească, ci se constituie ca o expresie a tradiției ortodoxe în general, pe care o va reprezenta nespus de frumos în spațiul occidental în care urmează a fi construit.
Propunerea echipei dlui. arh. Șerban Sturdza - forma finală
