Lucrările au avansat, din darul lui Dumnezeu, foarte bine. Ca să poată înainta în continuare, este absolută nevoie de participarea celor 10.000, din care până acum s-au adunat doar vreo 170... Mult prea puţini, deocamdată. Doresc să-i felicit pe cei 170, precum şi pe cei care, poate, ar dona, dar nu pot, însă ar dori şi se roagă pentru bunul mers al lucrurilor. În acelaşi timp, mă cutremură atitudinea de nepăsare care se pare că i-a cuprins pe cei mai mulţi confraţi ...

Mă gândesc la relatarea biblică referitoare mijlocirea lui Avraam pentru salvarea Sodomei şi a Gomorei (Facere 18, 16-33). Oare ne mai facem noi vrednici acum ca Dumnezeu să ţină în continuare lumea asta în existenţă? Oare mai sunt în lume atâţia "drepţi" pentru care Dumnezeu să se milostivească în faţa fărădelegilor unor oameni care parcă nu mai au busolă în viaţă? Oare mai sunt atâţia drepţi, câţi să aibă capacitatea unei înnoiri a lumii acesteia dezorientate şi în mare parte înnebunite? Şi pentru a căror implicare dăruitoare Dumnezeu să poată lucra în continuare mântuire lumii? Oare românii ortodocşi din Germania mai doresc cât de puţin să rămână români şi ortodocşi, mai vor să transmită o identitate frumoasă copiilor lor? Sau vor doar să adune ceva ce o să se risipească, poate, mult mai curând decât se gândesc? Sfinte Calinic, Sfinţilor Brâncoveni, Sfinte Voievodule Ştefane, toţi sfinţii din neamul nostru, rugaţi-vă pentru noi!

+ Sofian Braşoveanul