La reşedinţa mitropolitană din Limours, Franţa, s-a desfăşurat, între 7 şi 9 aprilie 2014,  şedinţa de lucru comună a Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Europei Occidentale şi Meridionale şi a Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Germaniei,  Europei Centrale şi de Nord, la care au participat toţi cei opt ierarhi: ÎPS Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale, ÎPS Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, PS Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, PS Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei, PS Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, PS Marc Nemţeanul, Episcop-vicar al Europei Occidentale şi Meridionale, PS Sofian Braşoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi PS Ignatie Mureşanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române Ortodoxe a Spaniei şi Portugaliei.

Întâlnirea ierarhilor ortodocşi români din diaspora europeană a avut drept filon central de dezbatere  Anul omagial euharistic 2014 (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii), care oferă un bun prilej de împărtăşire a experienţei pastorale, de reflecţie, dar şi de conştientizare liturgică şi reafirmare duhovnicească, la nivelul credincioşilor ortodocşi români din cele două Mitropolii, a importanţei vitale a acestor două  Taine de vindecare şi creştere spirituală în Hristos.

Articol preluat de pe site-ul de ştiri Basilica al Patriarhiei Române.

Comunicat

În contextul Anului omagial euharistic 2014 (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii), ierarhii Mitropoliei Europei Occidentale şi Meridionale şi ai Mitropoliei Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, reuniţi la reşedinţa mitropolitană din Limours, Franţa, 7-9 aprilie 2014, au analizat şi au discutat din perspectivă patristică, liturgică, canonică şi pastorală importanţa şi implicaţiile concrete ale acestor două Sfinte Taine.

Ca urmare a celor discutate, s-au subliniat următoarele aspecte:

• Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie este centrul vieţii creştine, în care se exprimă personal şi comunitar apartenenţa credinciosului la Trupul tainic a lui Hristos, care este Biserica.
• Viaţa duhovnicească a poporului lui Dumnezeu este susţinută, în mod esenţial, de Taina Spovedaniei şi a Împărtăşaniei, care constituie un antidot puternic la tendinţa lumii secularizate de negare şi de indiferenţă faţă de viaţa liturgică a Bisericii.
• Sfânta Taină a Spovedaniei ajută creştinul la regăsirea echilibrului sufletesc prin curăţirea de păcate şi iertare, precum şi la lupta cu ispitele vieţii, prin legătura constantă cu duhovnicul. Frecventa spovedanie constituie o adevărată terapie a sufletului.
• Creşterea duhovnicească şi dinamica pastorală a parohiilor depinde, în mod evident, de locul pe care îl au în viaţa lor Spovedania şi Împărtăşania şi de râvna şi angajarea personală a preotului şi a familiei sale în trăirea lor.
• Împărtăşirea cu Sfântul Trup şi cu Scumpul Sânge al Domnului are, dincolo de caracterul personal, şi o dimensiune comunitară, ea contribuind la întărirea unităţii atât în familie, cât şi în parohie şi, nu în ultimul rând, în Biserică.
• Catehizarea sistematică a părinţilor şi a naşilor pruncilor care se botează şi a viitorilor miri şi naşi de cununie are, de asemenea, un rol foarte  important pentru însuşirea credinţei şi participarea lor la viaţa Bisericii. Păstrarea legăturii cu aceştia şi cercetarea lor periodică constituie o obligaţie pastorală a fiecărui preot.
• S-a constat cu bucurie grija preoţilor pentru împărtăşirea copiilor prezenţi la Sfânta Liturghie. De formarea şi educarea acestora depinde atât prezentul, cât şi viitorul parohiilor.
• Oricât de mare ar fi disponibilitatea preotului faţă de fiecare persoană din parohia pe care o păstoreşte, realitatea practică dovedeşte că el nu se poate ocupa îndeajuns de o comunitate foarte mare. Se constată că parohiile cu un număr mare de credincioşi pierd dimensiunea personalizată a pastoralei şi a duhovniciei, ducând la slăbirea dinamicii acesteia. De aceea se impune înmulţirea numărului parohiilor şi al preoţilor.
• În vederea asigurării în parohii a unei pastoraţii cât mai apropiate de nevoile omului contemporan, este necesară formarea continuă intelectuală, pastorală şi duhovnicească a preoţilor, pentru ca aceştia să fie în măsură să dea credincioşilor răspunsurile cele mai potrivite cu viaţa lor, în contextul specific în care aceştia trăiesc.