Ne doream de mai multă vreme să-l întâlnim părintele Savatie, iar Dumnezeu a rânduit să-l avem în mijlocul nostru, la capela Sfântul Siluan, pe 1 iunie, ziua copilului. Zâmbetul părintelui ne-a dezvăluit taina sa: părintele este încă un copil. Dar nu la minte... Cred că toți cei care participă la astfel de întâlniri, primesc un cuvânt personal. Primesc un răspuns. Așa era în vechime, așa este și acum. Atunci efortul căutătorului era mult mai mare. Călătoriile lungi și obositoare prin locuri pustii după câte un părinte înduhovnicit erau adevărate călătorii inițiatice. Acum, după neputința noastră și după marea milă a lui Dumnezeu, situația este parcă inversată: purtătorii de har au pornit în lume să ne găsească pe noi și să ne ofere răspunsuri. Să ne tâlcuiască cuvântul și voia lui Dumnezeu, să ne ajute.

Deși tema a fost legată de creșterea copiilor părintele ne-a vorbit despre mult mai multe. Despre unire și Duhul Sfânt, despre lege și iubire, despre mărturisire, despre autoritate și paternitate, despre educație...

Cred că cei mai mulți dintre cei care am fost prezenți la această întâlnire am primit multe răspunsuri pe parcursul întregii conferințe pe care o puteți asculta aici. Doresc să punctez numai câteva aspecte care mi s-au părut foarte importante pentru părinți, pentru relația pe care o avem o cultivăm cu copiii noștri.

Despre virtute – mai presus de deprinderi

Părintele a subliniat faptul că ceea ce trebuie să ne preocupe, atât în dezvoltarea noastră, cât și în educația copiilor, sunt virtuțile. Ele reprezintă adevăratele punți de comunicare dintre oameni și doar prin ele se poate ajunge la adevărata unitate. Omul împodobit cu toate virtuțile ar trebui să fie atât scopul devenirii noastre cât și centrul societății umane. Nu materia, nu confortul, nu omul-sclav, producător de bunuri. Oricât de frumoase, de deștepte sau de bune ar fi lucrurile (mașini, drumuri, case etc) acestea nu trebuie să ocupe centrul ființei noastre și nu ar trebui să fie nici scopul societății în care trăim. 

Cât de frumos a spus părintele: „Rostul nostru este să trăim și să propovăduim dragostea, în rest sunt numai deprinderi. Deprinderile se învață la orice școală (...) virtuțile se pot deprinde numai în casa lui Dumnezeu și în duhul adevărului.”

Despre autoritate ca expresie a iubirii

Părintele Savatie a pus accent pe importanța autorității în educație. Părinții au în mod natural autoritate în fața copilului, autoritate ce vine din iubire. Însă această autoritate poate fi pierdută în fața celei a școlii, lucru catastrofal pentru educația pe care noi o dorim. De aceea, de la cea mai fragedă vârstă trebuie semănate și educate virtuțile. Apoi, indiferent de eventualele căderi ulterioare, copilul se va întoarce pe calea cea bună. Cuvintele părintelui ne responsabilizează dar ne dau și nădejde. „ Un copil ajuns la 10 ani cu iubire și respect pentru părinte nu va mai putea fi clintit ușor in convingerile sale.” Am înțeles că măcar până la 3 ani, când sunt puse bazele dezvoltării emoționale, mama trebuie să stea cu copilul.

Despre societatea de azi instigând la răzvrătire

Cu privire la duhul răzvrătirii semănat în mințile copiilor noștri, părintele a sintetizat esența acestui război, ca și a altora de același tip: „Instigare pe un scenariu previzibil”. Sunt mecanisme psihologice și de manipulare cunoscute, de care și noi ca părinți, trebuie să avem cunoștință pentru a ne putea apăra copiii. Totul începe cu un gând, semănat aparent inofensiv în mintea copilului: „există și părinți răi” pentru a se ajunge la demonstrarea faptului că proprii lui părinți sunt răi și că în niciun caz nu trebuie ascultați.

Tot în câteva cuvinte părintele ne-a explicat și scopul unui alt război mediatic și ideologic planetar: războiul împotriva bărbatului, de fapt a paternității, în ultimă instanță împotriva lui Dumnezeu.

În ritm cu Duhul Sfânt

Însă poate că cel mai valoros sfat pe care l-am primit la această întâlnire de suflet, care ar trebui să ne rămână pentru tot restul vieții, a fost acela despre ritm. „Există un ritm al vieții, un suflu în care acționăm și care este primul care se impregnează în copil.”

Spicuiesc și alte câteva cuvinte pe care le consider încărcate de frumusețe și adevăr  :

„ Ritmul nostru e în primul rând bătaia inimii. ”

„În ritmul bun lucrurile sunt așezate, avem timp să prelucrăm ce auzim, avem timp sa tăcem.”

„Copilul e zbuciumat pentru că inima ta este zbuciumată.”

„Un copil agitat nu mai poate asculta, nu-i mai poți explica.”

„Biserica impune un ritm. Ritmul Duhului Sfânt. ”

„Noi comunicam mai mult prin ritm decât prin gânduri.”

 „Comunicăm mai mult tăcând și înțelegem mai mult tăcând. ”

„Lovitura de grație dată de civilizația de acum umanitații este schimbarea de ritm.”

Aici părintele ne-a explicat infuența muzicii dar mai ales a imaginii în schimbarea ritmului nostru interior, fapt care ne aduce în situația de a dezvolta adevărate comportamente „de luptă” sau „de apărare”, comportamente ce sunt autodistructive nu numai din punct de vedere duhovnicesc dar și emoțional și chiar fizic.

„Controlul mintii prin imagine. Mintea lucreaza prin imagini.” - La acest punct părintele a explicat cum schimbarea rapidă a cadrelor, spargerea timpului prin succedarea lor rapidă, această obsesie a vitezei, impune minții să prelucreze tot ceea ce primește. Mintea intră astfel în acest ritm amețitor apoi inima preia ritmul minții. Preluăm astfel un ritm exterior agitat și reacționăm în conformitate cu el. Filmele, muzica, clipurile, toate au acest efect, toate au acest scop: să schimbe ritmul.

Avertismentul este de o maximă importanță: „ Fiti atenti la ritm! Acesta e marele razboi. Fiti atenți la setările din exterior!”

De ce este atât de important? Pentru că „starea de rugăciune este posibilă numai in starea normală a inimii.” Sfatul, atât de simplu dar atât de important, care ne-a venit prin părintele Savatie a fost următorul: să nu vorbim, să nu comunicăm, mai ales lucruri importante, dacă nu avem ritmul bun al inimii.

Încheiem punându-vă și noi la inimă, alături de părintele Savatie Baștovoi, cuvintele:

Păstrați ritmul bun al inimii iubitoare! Copilul te simte cu inima. Iubiți!

(Autor: Claudia Cătană)