(Circulară adresată clerului Arhiepiscopiei de ÎPS Mitropolit Serafim împreună cu PS Episcop-vicar Sofian Braşoveanul la Ziua Naţională a României)

Preacucernici şi Preacuvioși Părinți,

Având în vedere însemnătatea zilei de 1 decembrie, Ziua Marii Uniri, respectiv Ziua Naţională a României, o zi în care fiecare dintre noi ne străduim să punem în valoare tot ce avem mai frumos în fiinţa noastră şi găsindu-ne în binecuvântatul şi frumosul timp al Postului Naşterii Domnului şi al Colindelor, prin care se vestesc lumii bunătatea milostivă, frumuseţea, bucuria şi viaţa dăruite nouă prin Întruparea Domnului Iisus Hristos, vă îmbrăţişăm cu bucurie în Domnul şi vă punem la inimă următoarele:

În Colinde este cuprinsă, într-o formă populară frumoasă, adeseori duioasă, accesibilă tuturor, întreaga teologie referitoare la întruparea Domului nostru Iisus Hristos, respectiv la unirea divinului cu umanul, la frumuseţea şi înălţimea la care acesta din urmă este chemat şi ajutat să se ridice. Prin vioiciunea şi armonia cântării şi prin repetarea lor an de an, colindele au pătruns în fiinţa noastră, astfel încât, atunci când le auzim, sufletul, fiinţa noastră vibrează, iar pe noi, cei care trăim departe de Ţară, ne introduc şi în căldura spaţiului familiar de acasă, atât în ce priveşte trăirea credinţei, cât şi referitor la comuniunea cu cei dragi, de un suflet şi de un sânge cu noi. Prin întreaga încărcătură duhovnicească, emoţională şi culturală pe care o poartă în sine, prin frumoasele tradiţii care însoţesc colindatul, cu specificităţi pentru toate zonele Ţării, colindele se constituie ca o puternică coloană a identităţii noastre, pe care suntem chemaţi să o cultivăm şi să o transmitem mai departe urmaşilor noştri, respectiv celor în mijlocul cărora trăim. Ele sunt şi un extraordinar mijloc de misiune, de transmitere a conţinutului credinţei într-o formă plăcută, uşor accesibilă, îndrăgită, care îi aduce pe oameni laolaltă şi le mijloceşte atât bucuria comuniunii umane şi a trăirii împreună a credinţei, cât şi dorinţa ieşirii din sine spre celălalt, respectiv bucuria împlinirii prin dăruire de sine, prin binefacere milostivă.

Vă îndemnăm, prin urmare, să cultivaţi tradiţia colindatului în parohiile pe care le păstoriţi! Formaţi grupe de colindători, care să poată cânta atât în biserici, însoţind şi înfrumuseţând sfintele slujbe din această perioadă, cât şi să meargă la casele celor însinguraţi, pentru a le vesti bucuria Naşterii Domnului şi a le dărui căldura comuniunii umane! Aveţi în atenţie dimensiunea comunitară a tradiţiei colindatului! Colindăm nu pentru afirmare de sine, ci pentru a binevesti Naşterea Domnului şi a cultiva comuniunea colindători-colindaţi. Încercaţi să-i învăţaţi toate acestea şi pe copii, care, ştim din proprie experienţă, câtă bucurie au atunci când pot să meargă cu colindul şi să simtă că pot face prin aceasta o bucurie celor colindaţi, bucurându-se şi ei, în acelaşi timp, de mici daruri. Învăţaţi-i că sunt chemaţi şi ei să fie buni, asemenea cu bunul Dumnezeu Care S-a pogorât la noi, „Să Se nască / Şi să crească, / Să ne mântuiască.”!

Dorindu-vă să vă împărtăşiţi de bucuria Colindelor, pe care să o transmiteți cât mai multora, Vă îmbrăţişăm în Domnul cu binecuvântare.

Mitropolitul + Serafim şi Episcopul-vicar + Sofian Brașoveanul