|
|
Practica postului, ca orice comportament uman, se deprinde cel mai uşor în copilărie. Copilul, văzându-şi părinţi, bunicii, eventual fraţii mai mari că postesc cu bucurie şi dăruire, va căuta să-i imite, va dori să-i dăruiască şi el lui Dumnezeu roada propriei osteneli, jertfa sa. Părinţii trebuie să-l înveţe pe copil că postul este, pe de o parte, jertfa pe care o poate aduce el, copilul, în calitate de credincios, pe de alta, un exerciţiu de fortificare a voinţei şi stăpânirii de sine. Atât ei, părinţii, cât şi preoţii, în dorinţa de a-l determina pe copil să postească, va trebui să fie atenţi la faptul că postul trebuie să fie o activitate asumată de cel care o practică, nu o înfometare impusă din afară, care l-ar determina pe copil să caute se elibereze de această povară. Astfel ei va trebui să câştige dorinţa, voinţa copilului pentru a posti, conform vârstei şi capacităţilor lui. † Sofian Brașoveanul |
Preasfințitul Sofian ne învață că, în calitate de părinți, purtăm o dublă responsabilitate, aceea de a ne nevoi "fiecare după putere", dar, în același timp, de a le transmite și copiilor acest exercițiu ascetic extrem de important în ortodoxie, o armă puternică și eficace în lupta cu propriile noastre patimi. În acest context considerăm că sunt benefice câteva informații despre post și în special despre postul la copii. În primul rând, trebuie să fim conștienți de faptul că puterea exemplului nostru este determinantă. Dacă pentru noi nu este important postul, nici pentru copii nu va fi. Dacă noi nu postim, nici ei nu o vor face poate niciodată.
De ce este important să îi învățăm pe copii să postească?
Deprinderea înfrânării, a abținerii, este foarte importantă pentru noi toți, dar mai ales pentru copii, care se vor confrunta, prea curând din păcate, și cu alte provocări, unele ce pot avea consecințe foarte grave asupra întregii lor vieți. Abținerea de la anumite mâncăruri fiind, așa cum spune Sfântul Luca al Crimeei, o primă treaptă, absolut necesară, a unui parcurs ce va ține întreaga noastră viață. Copilul având neapărată nevoie de acest exercițiu pentru mai târziu, când va trebui să se abțină de la alte lucruri dăunătoare și cu adevărat periculoase (jocuri, droguri, pornografie, etc). Singura modalitate de protecție, cu adevărat eficace, în toate aceste situații, fiind propria sa voința liberă de a spune DA sau NU, după caz, în funcţie de situaţiile şi provocările cu care se va confrunta. Deci, învățându-ne copilul să postească, punem bazele modului în care va răspunde și acestor provocări, îl ajutăm să-și cultive voința. Discernământul și responsabilitatea noastră ca părinți trebuie să funcționeze în sensul că noi suntem datori să-i convingem nu să-i constrângem. Mai multe aici și aici
De la ce vârstă pot începe să postească copii?
Această întrebare, care ne frământă pe fiecare dintre noi, nu are un răspuns unic, ci depinde foarte mult de la caz la caz. Așa că, vă recomandăm să luați această decizie împreună cu duhovnicul familiei. Totuși, ca o regulă nescrisă, vârsta de la care ar trebui să se ia în considerare introducerea unei anumite rânduieli de post în viața copilului este vârsta de la care acesta conștientizează binele și raul, vârsta de la care se și spovedește. Trebuie să avem foarte mare grijă ca nu cumva copilul să perceapă postul ca pe o pedeapsă, o obligație apăsătoare pe care o împlinește doar forțat, de cele mai multe ori doar atunci când îl vedem noi. Mai multe aici și aici
Cât și cum trebuie să postească copiii ?
Cuvintele Sfântului Briancinov, adresate nouă tuturor, sunt cu atât mai importante pentru copii: „În privința măsurii postului, fiecare trebuie să se cerceteze pe sine cu ajutorul unui părinte duhovnicesc încercat și cu darul dreptei socotințe și să nu ia asupră-și un post mai presus de puterile sale, fiindcă, iarăși o spun, postul e pentru om nu omul pentru post; mâncarea e lăsată pentru sprijinirea trupului, nu trebuie să-l slăbănogească.” Cu atât mai mult când este vorba de copii, trebuie să dăm dovadă de dreaptă socoteală și discernământ, sfătuirea cu părintele duhovnic fiind esențială și obligatorie. Mai multe aici, aici și aici
În concluzie, este important să nu neglijăm acest aspect în viața copiilor, îndrumându-i să pășească în această călătorie a postului, ajutându-i să construiască, cărămidă cu cărămidă edificiul personalității lor, având la bază o armă nebiruită care le va fi de folos întreaga lor viață: înfrânarea.
