În mijlocul societăţii de consum actuale şi sub asediul tehnicii digitale asupra copiilor imediat ce au deschis ochii în această lume, dar şi din dorinţa părinţilor de a-şi scuti copiii de efort şi a le crea condiţii de viaţă cât mai confortabile, copiii sunt adeseori malformaţi. În lumea noastră înţelepciunea biblică, conform căreia „cea mai scumpă comoară pentru om este munca”, ar trebui reevaluată. Părinţii, cu toată dorinţa lor de a le uşura viaţa copiilor, ar trebui să nu uite să-i educe şi spre înţelegerea şi practicarea valorilor în viaţă, munca fiind una din ele.

Exerciţiul preluării de responsabilităţi în familie, în casă, şi al împlinirii cu conştiinciozitate a acestora, educarea conştiinţei copilului în sensul că şi el trebuie să uşureze sarcinile părinţilor, ale celorlalţi membri ai familiei, să se implice din dragoste, nu să aştepte să-i vină totul de-a gata de la ceilalţi, faptul de a se comporta cu respect faţă de cei mai în vârstă, faţă de părinţi, de autorităţi, de învăţători şi profesori, sunt pietre fundamentale pentru o dezvoltare sufletească armonioasă a copiilor şi adolescenţilor. Şi toate acestea trebuie cultivate conştient şi consecvent de părinţii, care bineînţeles trebuie să trăiască mai întâi ei conform cu aceste valori.

O poezie a lui Vasile Militaru, Crâmpeie de înțelepciune pentru distinșii părinți, oglindeşte foarte bine lucrurile:

Pe copil sa-l tii în frâne
De-l vrei om la toti sa placa.
Nu-l lasa orice sa-ngâne,
Nu-l lasa orice sa faca
Nu-l lasa dupa placerea-i
Unde vrea el sa se duca …
Din acelasi lemn se face,
Si icoana si maciuca.
Înainte-i stau deschise
Doua cai sub largul hau;
Una duce catre bine,
Alta duce catre rau.
Grea e pururea si suie
Tot la deal întâia cale;
Cea de-a doua e usoara:
Merge pururea la vale;
Si-i de-ajuns putin s-aluneci
Pe alunecosu-i prund
Ca sa cazi pe vesnicie
În prapastia fara fund.
De esti domn sau de esti rege
De esti sluga ori stapân
Numai fapta te arata
De esti rau sau de esti bun.

† Sofian Braşoveanul

Cunoaștem cu toții modul în care relațiile interumane s-au schimbat cu repeziciune în timpul anilor. Relațiile interumane, în general, dar mai ales relațiile dintre băieți și fete s-au schimbat radical ca urmare a revoluției sexuale și a emancipării femeilor. Și nu în bine.

Cel mai îngrijorător este faptul că băieții, care vor deveni curând bărbați, nu mai vor să-și mai asume nici un fel de responsabilitate. Nu vor să mai întemeieze o famile, să aibă copii. Aceste aspecte extrem de îngrijorătoare au fost observate deja în America, psihologii trăgând serioase semnale de alarmă în acest sens. Vorbim despre generația fulgilor de nea: „Tinerii nu se maturizează, nu pot intra pe piața muncii, nu pot întemeia familii, nu pot deveni parinți responsabili, capabili de a aduce pe lume și a crește generațiile care să le ia locul. Generatia snowflakes trăiește într-o lume a fanteziei, o lume ireală, într-un clăbuc de săpun al iluziilor, fabricându-și propria lume utopică.” Mai multe aici

Psihologul Paul Zimbardo avertizează și el cu maximă seriozitate: băieții eșuează! Mai des și mai grav decât fetele. Dragi părinți, priviți și citiți cu atenție avertismentul omului de știință care vede generații întregi de băieți scufundându-se în dependențele distrugătoare de pornografie sau de jocuri pe calculator.

Vinovații principali: părinții! Dureros dar adevărat. Să învățăm din greșelile altora. Principalele greșeli educaționale: răsfățul, neimpunerea unor limite clare, acceptarea tuturor dorințelor copilului care nu este învățat să fie refuzat, care nu știe să-și controleze propriile emoții, care cere și i se dă (totul, imediat, fără niciun efort). Și altele pe care nădăjduim să le analizăm și mai detaliat (acces nelimitat la tehnologie, tabletă, internet, televizor, jocuri). Toate aceste greșeli ce ni se par minore la început pot avea consecințe dramatice în viața copiilor noștri.

Ce putem face?

• Să ajutăm copiii să redescopere frumusețea pierdută a copilăriei cu jocurile ei simple. Să-i lăsăm să se urce în copaci, să-și murdărească hainele în noroi, să umble desculți, să se ude, fără a-i cicăli sau certa că o fac;
• Să nu le oferim tot timpul ceva de făcut, să-i lăsăm să se „plictisească”. În acest fel se vor învăța mai târziu să gestioneze acest lucru altfel vor avea nevoie mereu și mereu de alte experiențe, jucării, etc, vor fi mereu în căutare de a face ceva „distactiv”;
• Un alt aspect important de semnalat: limbajul interior, reflexiv, se dezvoltă numai atunci când creierul nu este bruiat cu alți stimuli exteriori, inclusiv muzica. Deci, dacă vrem să creștem adulți capabili de analiză și autoanaliză, să-i învățăm ce este liniștea.
• Să încurajăm prieteniile frumoase, să le acordăm libertatea de a se juca, certa, împăca;
• Să nu uităm că băieții au preferințe speciale atât ca jocuri cât și ca jucării, să respectăm acest lucru;
• Să avem grijă la formele de eroism sau anti-eroism propuse de cultura cinematografică contemporană. Dacă nu vom reuși să-i ținem departe de filme (este vorba despre copiii mai mari 10-14 ani), atunci mai bine să vizionăm și să comentăm împreună ceea ce vedem explicându-le și binele și răul;
• Să le explicăm băieților ce este cavalerismul (să știe să ofere o floare, să danseze - psihologul Paul Zimbardo insistă chiar asupra importanței acestui aspect, să ocrotească) și de ce este important (a-ți domina propriile porniri urâte ca răutatea sau mânia dar și instincte ca foamea, setea, acesta fiind semnul adevăratei bărbății și nu violența sub orice formă ar fi ea verbală, fizică sau psihică). În acest sens vă recomandăm acest articol care explică de ce este necesar să-i învățăm pe băieți toate aceste lucruri.
• La vârsta potrivită să le oferim exemple de cavalerism în cărți sau chiar în filme deosebite (de ce nu anumite filme „retro”);
• Să îi învățăm să fie politicoși (foarte important să cunoască bunele maniere atât pentru fete cât și pentru băieți), generoși, blânzi, buni dar și curajoși;
• Să-i încurajăm să fie atenți în jurul lor, la frumusețe dar și la suferință;
• Să le acordăm copiilor timp, din timpul nostru. Să stăm de vorbă cu ei, să le ascultăm necazurile, să simtă că le suntem alături și îi ajutăm atunci când au probleme.

În concluzie, dragi părinți, bunici, educatori, să încercăm să le ajutăm pe fetele noastre să redescopere adevărata feminitate, frumusețea ce vine din interior, iar pe băieții noștri adevărata bărbăție, biruința asupra propriului egoism.