Întrebarea care se pune este: ce ne dorim noi, ca părinți, să realizeze copilul nostru? Ne dorim să facem din el un om de succes, în sensul lumesc, unde de multe ori „calitățile” dorite sunt: minciuna, lipsa de empatie, cinismul, lașitatea, lingușeala etc. Sau ne dorim să creştem un copil cu un caracter puternic, în care să strălucească virtuțile „demodate” ca: iubirea, hărnicia, sinceritatea îmbinată cu delicatețea, modestia, curajul îmbinat cu blândețea, mărinimia, dragostea de adevăr, demnitatea și discernmântul. Un copil care, devenit adult, să discearnă responsabil între „a fi” și „a avea”.

Aceasta este întrebarea la care trebuie să dăm un răspuns conștient fiecare dintre noi. Conștient și asumat căci, cultivarea tuturor acestor virtuți, implică efort și jertfă din partea noastră. Efort, deoarece societatea de consum în care trăim nu ne ajută, și jertfă, deoarece și noi trebuie să ne trăim viața în conformitate cu aceste virtuți. Sfatul Sfântului Nectarie, contemporan cu noi, și deci cunoscând bine încercările cu care ne confruntăm, este unul simplu: „Vreți să nu aveți probleme cu copiii voștri: fiți sfinți!”. Acest lucru nu trebuie nicidecum să ne sperie, ci să ne motiveze în a-L avea mereu pe Dumnezeu ca sprijin, ajutor și călăuzitor al vieții noastre și a copiilor noștri.

Situl doxologia, printr-un material video inspirat, ne arată cum ar trebui să fie un lider creștin. Deci, dacă vrem să aflăm cum să ne educăm copiii astfel încât să fie buni conducători, este suficient să aruncăm o privire în istoria noastră sau în istoria Bisericii. De aici se remarcă, de departe, exemplul luminos al voievodului Ștefan cel Mare, despre care Mircea Eliade spunea că este „cel mai mare conducător român cunoscut vreodată”.

Privind la viața marelui domnitor și la realizările acestuia ne întrebăm: oare ce fel de educație a primit Sfântul Voievod Ștefan cel Mare astfel încât a reușit să fie un conducător extraordinar, „de mare succes”, cum ar spune omul modern? Viața sa constituie un exemplu. Să ne gândim puțin care au fost cele mai mari calități ale sale. Ce să punem oare pe primul loc: credința, curajul, dragostea de neam, milostenia, blândețea, fermitatea, smerenia, înțelepciunea? Ce putem să răspunem, decât că marele domnitor le-a întrunit pe toate, și nu oricum, ci la modul superlativ și că toate acestea s-au împletit și completat atât de frumos în personalitatea domnitorului. Poporul a țesut legende din viața marelui voievod, legende care ne-au rămas până în ziua de azi. Prin aceste legende poporul, prin scriitorii și poeții săi, a intuit atât cum a fost copilul Ștefan („Stejarul din Borzești”), cât și rolul pe care o mamă îl are în educația fiului său (Muma lui Ștefan cel Mare - Dimitrie Bolintineanu), dar și taina vieții marelui voievod și sursa „puterii” sale (Daniil Sihastru - Dimitrie Bolintinenu).

Răspunsul la întrebarea retorică de mai sus, ce fel de educație a primit oare Sfântul Voievod de a fost un conducător atât de mare și în același timp atât de iubit, este unul simplu și la îndemâna oricui: o educație creștină. Educația creștină este o educație axată pe cultivarea virtuților. De la Sfântul Ioan Gură de Aur aflăm exact ce trebuie să facem pentru a cultiva în copiii noștri aceste virtuți. Iată cîteva sugestii în acest sens:

• Să-l învățăm să sufere în liniște nedreptatea când aceasta este îndreptată asupra lui, însă, atunci când altul este nedreptățit să reacționeze curajos, păstrând „măsura cuvenită”.
• Copilul nu trebuie să fie nici bleg, nici sălbatic, ci să fie puternic și blând.
• Să-l învățăm să suporte orice pagubă, fără a se supăra.
• Dacă strică sau pierde ceva, să nu-i cumpărăm imediat acel lucru, ci să învețe să aștepte.
• Să nu simtă dezgust față de nimeni. Să nu-i permitem să râdă de cei necăjiți sau diferiți de el.
• Să-i respecte pe toți oamenii, dar mai ales pe părinți, profesori, educatori, oameni mai în vârstă.
• Să nu se supere atunci când altul este evidențiat, lăudat.
• Să înțeleagă corect, în lumina virtuților, că mai bine este „să nu te crezi și să fii” decât „să te crezi și să nu fii”.

Sfântul Ioan Gură de Aur încheie atât de frumos: „Înmuiați prin aceste mijloace mânia copilului, ca să dea naștere la gânduri potolite și blânde. Probabil că de astfel de „antrenamente” a avut parte și Sfântul Ștefan cel Mare în copilăria sa.

Să mulțumim lui Dumnezeu că din neamul nostru a ridicat un conducător luminat, un apărător al creștinatății, un sfânt! Să-i acordăm cinstirea cuvenită, povestind copiilor noștri despre viața sa. Să mergem în pelerinaj la Putna „Ierusalim al neamului românesc” și să ne închinăm la sfântul său mormânt, „altarul conştiinţei naţionale”, așa cum bine observa un alt martir al neamului românesc Mihai Eminescu. Să ne rugăm cu smerenie și nădejde în ajutorul său. „Sfinte Ștefan al Moldovei, ajută-ne pe noi, toți cei ce ne-am învrednicit a fi părinți în aceste vremuri înșelătoare, să nu ne pierdem credința, dragostea de neam și copiii. Ajută-ne, ca din rândurile noastre, Domnul să ridice la vremea cuvenită, conducători vrednici și înțelepți asemenea ție!” Amin.