|
|
Virgula este trupa noastră de teatru, al cărei coordonator este Maica Onufria, vrea să lase o moștenire artistică și morală generațiilor care vor urma. Virgula va pune în lumină sufletul și dragostea noastră exprimată și cultivată prin tot ceea ce gândim, simțim și facem. |
|
De ce Virgula? de maica Onufria (Coordonatorul Trupei Virgula) Pentru că virgula, ca semn de punctuație, înseamnă o continuare, un proces, o desfășurare a unei acțiuni. Virgula aduce după sine suspans, emoție, întrebări. Ca și într-o piesă de teatru, stăm cu sufletul la gură să vedem ce deznodământ poate aduce continuarea piesei. Virgula, înțeleasă ca stare duhovnicească, este o stare de trezvie, o stare de veghe. Creștinul adoptă această stare, o trăiește ca fiindu-i ființială. Această stare, această înțelegere a virgulei a fost descrisă de oameni care și-au dedicat viața înțelegerii acestei stări, artiști, maeștrii în arta modului de a trăi prin trezvie. Așa cum spune maestrul Dan Puric în cartea sa Cine suntem, „sunt oameni care după viața asta pun punct și alții care pun virgulă. Toată viața asta te pregătești, iar noi toți tractăm după noi un trecut”. „Factura teatrului se bazează tot timpul pe accidentări de situații. Se creează senzația că acțiunea se îndreaptă într-o anumită direcție, dar dintr-o dată ia o altă întorsătură” (actorul Florin Coșuleț). Ca trupă, ne dezvoltăm în timp. Omul, ca persoană, are nevoie de timp, pentru ca timpul să-i ofere la rândul lui imaginea nealterată a frumosului. Acest lucru îl construim împreună cu toți cei care sunt atât actori cât și spectatori. Zidim în timp imaginea unei lumi care aduce o lumină lângă alte lumini în sufletele neobosite, în căutarea adevăratei imagini a lumii create de Dumnezeu. „Scopul artei este acela de a-l pregăti pe om pentru moarte, de a-I curăța și de a-i afâna sufletul, de a-l face capabil să devină mai bun.“ (Andrei Tarkovski) Lucrarea actorului, ca și cea a monahului, este o continuă cunoaștere și comunicare a lucrării lui Hristos în viața oamenilor. „Scopul artei noastre nu este numai crearea vieții spiritului omenesc, a rolului, ci și reflectarea ei într-o formă artistică. De aceea actorul trebuie nu doar să trăiască lăuntric rolul, ci şi să întruchipeze exterior cele trăite“. (Konstantin S. Stanislavski) |
|
|
Arta și Iubirea de maica Onufria Sunteți două surori iubitoare |
|
