Măsurile de interzicere a adunărilor publice inclusiv religioase în Bavaria, cu deosebire în oraşul München, impuse de autorităţi din cauza pandemiei provocate de coronavirus, valabile până la 19 aprilie, dar care probabil vor mai cunoaşte o prelungire, ne afectează, într-o mai mare sau mai mică măsură, pe toţi. În calitatea ei de comunitate umană, Biserica este puternic afectată de aceste restricţii.
Participarea credincioşilor la slujbe este interzisă, întâlnirile nemijlocite faţă către faţă trebuie reduse la strictul minim, în efortul de a frâna răspândirea virusului, îmbolnăvirea sau chiar moartea celor mai vârstnici sau vulnerabili dintre noi. Clericii ne aflăm în situaţia de a nu putea fi aproape fizic de cei pentru care ne rugăm şi pe care, cu toată umilinţa, dorim să îi ajutăm duhovniceşte, să îi asistăm în momentele lor de cumpănă.
Toate aceste restricţii şi situaţiile care decurg din ele ne afectează şi ne dor pe toţi, cler şi popor. Apropierea Săptămânii Mari şi a Praznicului Învierii Domnului ne pune în faţă o situaţie pe care nu o mai credeam posibilă după trei decenii de la căderea comunismului ateu. De data aceasta însă, interdicţia există nu pentru că ni s-ar interzice credinţa, ci din motive de solidaritate în faţa unui pericol comun, de prevenire a răspândirii lui şi de ajutorare atât a celor bolnavi cât şi a celor care luptă împotriva bolii.
Vom fi nevoiţi să săvârşim Sfintele Slujbe ale perioadei următoare fără credincioşi, să celebrăm Praznicul Învierii în absenţa celor care, prin prezenţa lor, ar fi dat sens anunţului extraordinar că, într-adevăr, Hristos a înviat! Inclusiv pregătirea pentru sfintele Paşti, adică Spovedania şi Împărtăşania, sunt anul acesta altfel decât de obicei. Ţinând cont de prevederile autorităţilor, va trebui acum să ne organizăm în alt mod, pentru a nu încălca restricţiile impuse care, nădăjduim, vor da şi roadele aşteptate, pentru a ne aduce propria contribuţie la binele general. Concret, spovedaniile și botezurile, sfinţirile de case, toate întâlnirile care presupun apropierea fizică, se amână până după Sfintele Paşti, mai precis până după relaxarea, respectiv ridicarea actualelor restricţii de către autorităţi.
În aceste condiţii, iubiţi credincioşi, vă îndemn să fiţi alături de păstorii voştri de la parohii; nu le cereţi să forţeze legea şi fiţi solidari unii cu alţii. Ajutaţi-i să poată fi disponibil pentru oamenii aflaţi în situaţii grele, excepţionale. Ocrotiţi-vă şi ajutaţi-vă reciproc. În Săptămâna Mare vă îndemn să meditaţi mai mult la singurătatea Mântuitorului Iisus Hristos în faţa pătimirilor şi morţii Sale, asumate din iubire pentru noi toţi. La Praznicul Învierii gândiţi-vă la cum au stat Ucenicii Mântuitorului în faţa Învierii: mai întâi cu spaima morţii, într-o situaţie disperată; apoi, cu teamă, cu neîncredere, cu îndoială şi, încet-încet, cu tot mai multă încredinţare şi speranţă. Până când Hristos cel înviat a venit la ei şi le-a zis: „Nu vă temeţi!”, „Pace vouă!”, „Bucuraţi-vă!”.
Preacucernici părinţi parohi, vă rog puneţi în atenţia credincioşilor locurile din Sf. Scriptură, în special din Noul Testament, referitoare la momentele istoriei mântuirii pe care le vom comemora curând, pe care să le citească. De asemenea, mijlociţi-le texte de slujbă destinate acestei perioade, astfel încât, înţelegând cu toţii, cât mai profund, evenimentul şi mesajul Învierii Domnului, să ne raportăm viaţa cu adevărat la Învierea lui Hristos şi la învierea noastră a tuturor.
După încetarea pandemiei, vom sărbători împreună la Sf. Liturghie şi Paştile bucuriei. Până atunci, vă doresc tuturor răbdare, sănătate, pace, încredere şi nădejde în Hristos Cel înviat! Sus inimile!
Episcopul Sofian
