Atunci când ești alături de semenii tăi, bucuriile se pot împărtăși și devin și mai mari, iar problemele se împart și devin din ce în ce mai mici și neînsemnate. Întâlnirea, pornind de la aceleași gânduri, este un factor generator de bine și oferă siguranța, că oriunde în lumea asta totul trece când seamănul îți întinde o mână de ajutor.
Și nu e puțin lucru, ca în lumea largă, mai bună sau mai potrivnică, să știi că sub aceeași cupolă se adună și bucuria și poate necazul, amândouă lăsându-se în voia Domnului.Martori la un eveniment frumos din comunitatea românilor din orașul Trier (landul Renania Palatinată) am fost și noi, o mână de români veniți la întâlnirea cu alți români, uniți de gândurile cele bune.
Zi plină de încărcare sufletească a fost și duminică 21 mai 2017, în localitatea Trier din Germania, la Biserica cu hramul „Sfinții Constantin și Elena”, locaș de cult aflat într-o mică capelă a Domului din acest important oraș german. Încă de la ora 10.00, biserica a început să prindă viață, suflu adevărat adus de români, trăitori vremelnici prin această parte a lumii. În Bischof Stein Platz au început să apară, rând pe rând, românii ortodocși, îmbrăcați în costume populare, așa cum se întâmplă în satele noastre românești. Au venit cu gândul că sub aceeași cupolă își regăsesc rădăcinile și odată cu ele trăirea cea adevărată, în comuniune.
După o săptămână de muncă, în zi de sărbătoare, de la peste o sută de kilometri, fiecare își îndreaptă privirea spre cer, cu speranța că gândurile și dorințele se pot împlini. I-a așteptat în fața altarului părintele iconom, Mircea Eugen Moldovan, alături de Preasfințitul Sofian Brașoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului, care a primit din partea gazdelor o icoană a Maicii Domnului, pictată de părintele Mircea Moldovan și Daniel Neculae, unul dintre numele de referință în iconografie. Și au venit cu siguranță peste 150 de persoane, atât din Germania, cât și din Luxemburg sau chiar din România. Sentimentul era unul atât de plăcut să vezi, cum o capelă destul de mică încape în ea atâta lume.
Evenimentul religios, continuat cu o agapă creștină este acel liant de care are nevoie fiecare dintre cei care au ales să trăiască și să muncească departe de țară, dar care în fibra lor rămân tot creștini, tot români. La masă, oamenii leagă prietenii, se leagă proiecte comune, iar printre acestea sunt și cele ce vizează comunitatea românească din această parte a Germaniei. Iar planurile cultural- religioase sunt destul de îndrăznețe și pentru a fi puse în aplicare este nevoie de implicarea fiecăruia.
Am avut privilegiul de a prezenta la acest moment volumul de interviuri „De la lume adunate”, realizat cu unii dintre cei mai importanți solști care cântă muzică tradițională, iar printre cei prezenți în carte se numără și Violeta Man, care a ținut să fie prezentă la acest eveniment.
Biserica tuturor ortodocșilor
Mă refeream mai devreme la spațiul de săvârșire a Liturghiei, acesta fiind format dintr-o mică capelă laterală a Domului din Trier, capela Sfântul Atanasie. Însă spațiul respectiv, amenajat pentru săvârșirea slujbelor de cult ortodox nu aparține comunității ortodoxe, cu atât mai puțin comunității ortodoxe române. Părintele Mircea Moldovan a declarat, că acesta este un spațiu închiriat și că pe lângă slujbele în limba română, acolo se săvârșesc și liturghiile grecilor, bulgarilor, rușilor sau copților. Așa încât spațiul este foarte bine drămuit, existând un program clar de slujire, însă cele mai multe dintre slujbe sunt ale ortodocșilor români. Până nu demult, aici exista o filie, însă în ultimul an activitatea a sporit considerabil, lucru care se poate observa și în numărul de persoane care vin la biserică. “Încercăm de mai bine de doi ani să punem bazele unei comunități parohiale la Trier și chiar dacă statutar și juridic Parohia Ortodoxă ”Sfinții Împărați Constantin și Elena” Trier poate fi considerată înființată din septembrie 2016, iar administrativ și contabil, funcțională de la 1 ianuarie 2017, suntem totuși încă din multe puncte de vedere la început” se arată pe site-ul http://www.bisericatrier.de. Trebuie precizat faptul că în străinătate biserica nu este organizată după aceleași principiu ca în țară, iar pentru a exista, aceasta trebuie să fie susținută de către credincioși în cele mai mici detalii.
Dincolo de zidurile bisericii
Însă dincolo de clădirea efectivă, trebuie spus că munca unui preot în străinătate nu se oprește doar la a săvârși slujbele religioase. Ca în orice comunitate, preotul își caută creștinii, aceștia solicitându-l pentru diverse alte servicii și rugăciuni la locuințele personale. Așa că părintele nu are un program, ci o muncă de apostolat. Nici nu e de mirare faptul că atunci când ești aproape mereu de cei pe care îi păstorești și aceștia răspund prezent când e vorba de venit la biserică, chiar dacă trebuie să străbată un drum de 150 de kilometri. Dar mulțumirea faptului că ești aproape de cei de un neam cu tine depășește obstacolul distanței. Părintele Mircea Moldovan, originar din județul Sibiu a păstorit de-a lungul timpului în localitățile mureșene Șoimuș, Sînmărghita, Valea Izvoarelor, iar apoi în Koblenz, Germania, de acolo de unde, în ultima perioadă, venea periodic la Trier, pentru a săvârși Sfânta Liturghie.
Școală de trăire românească
Înainte să părăsesc ținuturile landului Rheinland – Pfalz (Renania Palatinată) am aflat că încă unul din gândurile părintelui prinde contur: Școala de trăire românească. Copiii români care s-au născut în Germania sau au fost prea mici la venirea părinților în acele ținuturi, nu au avut ocazia să ia în mod frecvent și constant legătura cu cultura, literatura, istoria și tradițiilor neamului din care fac parte. Așa că părintele Mircea Moldovan, alături de alți români din Trier s-au gândit să găsească un spațiu pentru ca săptămânal acolo să se desfășoare activități culturale: ore de limba și literatura română, ore de istorie și geografie, ore de religie, dar și alte activități cultural-tradiționale, menite să relege românul din diaspora de ceea ce îl definește: esența sa. Așa se face că începând cu luna august, acest lucru va fi posibil atât în Trier cât și în orașele din jur: Bitburg, Wittlich și Hermekeil. Școala de trăire românească este un organism în formare continuă și modelare, însă fiecare dintre noi putem pune o mică cărămidă, donând o carte în limba română, un obiect cu rădăcini românești, pentru ca cei ce vor trece pragul acestui loc să se simtă români în întregime.
Mihai Teodor Nașca
