Cuvânt al ierarhilor Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei și Luxemburgului la trecerea în veșnicie a ÎPS Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților

În Tradiția ortodoxă, episcopii Bisericii, ca păstori și îndrumători ai poporului lui Dumnezeu pe calea mântuirii, se aleg dintre monahi. Trebuie să ai experiența monahului în războiul nevăzut împotriva diavolului care „umblă ca un leu răcnind” ca să-i prindă pe oameni în cursele lui, robindu-i fie de trup, prin căutarea plăcerii, fie de bunurile acestei lumi, fie ridicându-i unii împotriva altora.

Diavolul este cea mai chinuită făptură a lui Dumnezeu pentru că și-a pierdut cu totul libertatea, ridicându-se împotriva Creatorului său și persistând într-o revoltă continuă față de El și față de creația Sa. Dumnezeu îngăduie diavolului să-i ispitească pe oameni pentru ca aceștia să-și dovedească libertatea de fii ai Săi prin iubirea statornică față de El și a unora față de alții. Libertatea care este dragoste nu se poate dovedi decât prin încercări și ispite.

Înaltpreasfințitul Pimen al Sucevei și Rădăuților, chemat în aceste zile de lumină ale Învierii Domnului la viața veșnică, a fost un om cu adevărat liber față de trupul propriu și față de lume pentru că a iubit mult și s-a făcut tuturor toate, fiind sensibil la orice nevoie omenească. Pentru preoții și credincioșii din Bucovina, Părintele arhiepiscop Pimen a fost timp de 30 de ani Păstorul cel bun care și-a pus sufletul pentru păstoriții săi. El a înțeles de la început că Episcopul nu are decât o singură putere: Dragostea şi o singură forţă de convingere: Martiriul, după cum o singură armă de luptă: Rugăciunea împreunată cu Postul.

Înaltpreasfinția sa a rămas toată viața monah, deși slujirea episcopală, împreunată cu multe onoruri, putea să-l facă să cadă, mai cu seamă, în păcatul mândriei. Din dezvăluirile tainice pe care le-a făcut, s-a simțit întotdeauna monah și apoi episcop. A câștigat o experiență deosebită în viața duhovnicească prin lupta cu ispitele și greutățile vieții călugărești de la mânăstirea Putna lui Ștefan cel Mare și Sfânt și s-a făcut mereu pildă de smerenie și de răbdare, exemplu de ascultare și de rugăciune, ca și de iubire a celor din nevoi.

Slujitor neobosit la Sfintele Altare din biserici de mir și din mânăstiri, predicator cu mult har, povățuitor și îndrumător iscusit în tainele vieții duhovnicești, iubitor al vieții călugărești, fondator și restaurator de biserici și mânăstiri și bun organizator al treburilor gospodărești; iubitor, de asemenea, de neam și promotor al culturii românești, Înaltpreasfinția sa rămâne pentru toți care l-am cunoscut un exemplu viu care ne poate inspira mereu în viață .   

Preoții și credincioșii din Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord, cu deosebire cei care provin din dulcea Bucovină, își exprimă prin noi durerea pentru despărțirea vremelnică de Înaltpreasfințitul Pimen care va rămâne de-a pururi în amintirea și rugăciunea noastră a tuturor. Suntem încredințați că Mântuitorul Iisus Hristos, Biruitorul morții, a așezat sufletul arhiereului Său Pimen întru odihna cea veșnică după ostenelile de o viață în slujba Bisericii și a Neamului.

+Mitropolitul Serafim

+Episcopul Sofian Brașoveanul