Pentru foarte mulţi credincioşi „apropierea” de Dumnezeu realizată de-a lungul Postului Mare parcă se risipeşte odată cu sfârşitul Sfintei Liturghii de Paşti. Ceea ce s-a câştigat printr-un efort de curăţire, cât a fost el, parcă se înfundă în mâncarea din abundenţă cu prilejul sărbătorii, fapt ce dovedeşte că atât postirea cât şi sărbătorirea au fost cumva deturnate de la sensul lor adevărat. Pentru a putea sărbători în adevăr Sf. Paşti, între altele, să nu uităm:

• Postirea din timpul Sfântului Post trebuie făcută „cu faţa către Dumnezeu” nu către noi înşine, adică nu pentru a scăpa de kilogramele în plus sau a deveni oameni superiori, eventual mai buni ca alţii, ci pentru a ne curăţa de mizeria interioară şi a-L putea întâlni pe Cel curat, pe Dumnezeu. Deci postirea, rugăciunea din timpul postului, întregul efort ascetic, mărturisirea păcatelor, toate se fac în vederea acestei întâlniri cu Dumnezeu. Apropierea sărbătorilor nu trebuie să fie un banal prilej de curăţenie generală sau de epuizare în pregătiri culinare sofisticate, ci o curăţire pregătitoare a întregii fiinţe şi locuinţe, ca în ele să-L primim cum se cuvine pe Dumnezeu.

• Praznicul Sfintelor Paşti este un prilej extraordinar de a-L întâlni pe Domnul Iisus Hristos Cel înviat din morţi, pe Cel ce a pătimit, a fost omorât şi a înviat, pentru a se înălţa la ceruri, ca să ne facă nouă cale spre înviere şi viaţă veşnică în comuniunea de iubire a lui Dumnezeu şi a celor care îşi duc viaţa prin credinţă.

• Pe Domnul Iisus Hristos Cel înviat din morţi şi înălţat la ceruri suntem chemaţi să-l întâlnim la Slujba Învierii, mai ales prin Împărtăşirea cu Sfintele Taine la Sf. Liturghie de Paşti. Deci efortul din timpul Postului trebuie să fie în vederea acestei Întâlniri. Întâlnindu-L, dacă L-am căutat şi L-am dorit, să ne bucurăm să petrecem împreună cu El.

• Este firesc, de Paşti să ne bucurăm şi de bucatele tradiţionale în mijlocul familiei noastre. Important este însă să nu uităm de Întâlnirea cu Domnul Hristos şi să ne bucurăm doar trupeşte. Practic acesta este pericolul şi aici eşuăm cel mai adesea. Masa de Paşti, ca şi Sf. Liturghie, să ne fie un prilej de a ne bucura împreună cu cei dragi ai noştri în jurul Lui. Atât slujba din biserică cât şi masa de acasă să le folosim pentru a pătrunde după putere – şi a explica celor micuţi – miezul sărbătorilor. Bucuria întâlnirii cu Domnul Hristos în Sf. Împărtăşanie trebuie continuată cu petrecerea în jurul Lui acasă.

• La Paşti nu se stă în genunchi, nu se fac rugăciuni de pocăinţă, nu se citesc psalmi. Totul este o revărsare de bucurie pentru Învierea Domnului şi învierea noastră. Vom citi în zilele de Paşti relatările din Noul Testament despre Înviere. De folos în înţelegere ne-ar fi şi citirea în cartea Ieşirea din Vechiul Testament despre ce a însemnat Paştele iudaic şi cum se prăznuia el. Ca rânduială de rugăciune, în toată Săptămâna luminată vom cânta în mod repetat troparul Învierii şi  celelalte cântări ale Paştilor (din rânduiala Utreniei şi Ceasurilor Paştilor). Bineînţeles că e bine să ne programăm din timp şi anumite lecturi, prin care să aprofundăm înţelesurile sărbătorii.

• Orice sărbătoare are şi o dimensiune comunitară. Astfel, pe lângă bucuria pe care o vom face celor din familiile noastre, dăruindu-le timpul nostru, pentru a petrece în aceste zile cu ei şi cu Dumnezeu, ne vom aduce aminte şi de cei care sunt în lipsuri, în greutăţi şi, după chipul Mântuitorului Care a venit în lume să ne mântuiască pe noi cei neputincioşi, vom încerca şi noi să aducem alinare şi bucurie în jurul nostru, unde constatăm că este nevoie.

• La un astfel de prilej nu putem să nu-i pomenim pe cei trecuţi la cele veşnice din rudeniile şi neamul nostru. Ceea ce suntem, suntem şi prin ei. Recunoştinţa faţă de ei ne va determina să-i avem în inimă în rugăciune înaintea lui Dumnezeu.

Peste toate, sărbătorirea Învierii Domnului ar trebui să fie o bucurie a întâlnirii noastre cu Domnul Hristos înviat, trăită cu recunoştinţă faţă de El şi faţă de toţi ai noştri. Bucuria întâlnirii şi comuniunii cu El şi atitudinea recunoscătoare faţă de El şi faţă de toţi care au însemnat şi înseamnă ceva în viaţa noastră, cunoscuţi dar şi neştiuţi, ne vor învăţa cum să trăim aceste zile.

Să ne dăruiască Dumnezeu această bucurie şi această atitudine recunoscătoare.

Hristos a înviat! Bucuria noastră!

+ Sofian Brașoveanul