Gânduri la ceas de împlinire şi bucurie, prilejuite de Sfințirea Altarului Sălii Crucilor,
adresate clerului, măicuţelor, colaboratorilor şi enoriașilor
Centrului Bisericesc Românesc Ortodox din München
Frați și surori în Hristos,
După ani de căutări, frământări, proiectări, negocieri, şantier, coroborate toate cu multe greutăți, încet vedem şi rodul acestora şi al binecuvântării lui Dumnezeu asupra ostenelii noastre. Aşezământul nostru bisericesc se apropie tot mai mult de forma finală şi devine, pe măsură ce spațiile pot fi utilizate, acel „Acasă” al nostru, departe de casă. Devine locul întâlnirii noastre cu Dumnezeu şi cu cei de o credinţă şi un neam cu noi, locul în care învăţăm să trăim cu dragoste şi demnitate, în care ne regăsim în comuniune cu părinţii şi înaintaşii noştri, unde primim forţa de a înfrunta greutăţile vieţii, unde aflăm mângâiere în necazuri şi ne împărtăşim bucuria.
Mulţumiri tuturor! La lucruri bune puţini se adună, dar mult pot puţinii buni împreună!
Doresc mai întâi să adresez mulțumiri şi un gând de preţuire şi recunoştinţă tuturor clericilor, măicuţelor şi colaboratorilor Centrului Bisericesc, care şi-au jertfit o parte din viaţă în slujba acestui ideal. De asemenea, mulţumire şi apreciere se cuvin enoriaşilor mai vechi ai parohiei noastre. O parte dintre aceştia au insistat, încă înainte de venirea noastră la München, pentru ridicarea unui aşezământ al românilor în acest oraş, iar apoi, din 2004, au susţinut cu consecvență, în ciuda oricăror potrivnicii, acest deziderat. Bineînţeles că aceştia şi, în general, cei care au crezut şi au luptat pentru existenţa Aşezământului, au fost, mai ales la început, puţini; chiar foarte puţini, raportat la numărul românilor din München şi din Germania. Acestora, treptat, v-aţi adăugat alţii, până la cei veniţi recent în comunitate. Fiecare v-aţi adus, în multiple feluri, aportul ca acest loc să devină ceea ce este. Iar astăzi putem vedea, în toată frumuseţea ei, minunea cu care Dumnezeu a binecuvântat străduinţa noastră. Tuturor, celor mai vechi şi celor mai noi din comunitate, celor care au plecat dintre noi, fie că s-au mutat în alte părţi, fie că au trecut la cele veşnice, le suntem recunoscători şi îi vom pomeni la sfintele slujbe cu dragoste şi preţuire.
Invitație la Sfințirea Altarului Sălii Crucilor, la 11 septembrie
Din darul lui Dumnezeu, deja de un an de zile toate sfintele slujbe se desfășoară în Sala Crucilor, la subsolul bisericii Aşezământului. Pentru 11 septembrie a.c., am programat Sfințirea Altarului acestei săli, care este destinată să servească în primul rând ca sală comunitară, dar în care putem, la nevoie, aşa cum se întâmplă şi acum, să oficiem şi sfintele slujbe. Actuala sărbătoare este organizată ca un moment unic de simțire și trăire, de împlinire și bucurie pentru comunitatea noastră ortodoxă românească. Pe lângă ierarhii Mitropoliei noastre, avem doar câţiva oaspeţi din Ţară, între care o delegaţie de la Mănăstirea Sihăstria Putnei, care va aduce spre închinare şi Sf. Moaşte ale Sfinţilor Cuvioşi Putneni Sila, Paisie şi Natan. Restul participanţilor vor fi membrii comunităţilor noastre ortodoxe din München, dar şi invitaţi, preoţi şi credincioşi din întreaga noastră Arhiepiscopie. Am gândit astfel evenimentul datorită conjuncturii generale, dar și pentru că vom invita mai mulți oameni din afara comunității noastre la sfințirea bisericii, peste câțiva ani, după ce va fi fost pictată.
Evenimentul este organizat astfel încât să poată participa foarte mulţi credincioşi şi, prin urmare vă invităm să ne bucurăm împreună la acest ceas de împlinire, bucurie şi speranţă. Informaţiile referitoare la eveniment le găsiţi aici. Vă rugăm, pe cei care ştiţi că veţi participa, să vă înscrieți cât mai devreme, cel târziu până la 5 septembrie, pentru a ne putea pregăti în mod corespunzător. Bineînțeles că sunt bineveniți şi vor fi bine primiți şi cei care nu apucă să se înscrie. Înscrierea se face doar pentru a ne putea noi organiza cât mai bine. Altfel te pregăteşti când aştepţi 10, 100, 500 sau 1000 de musafiri...
Ce ne stă înainte?
- Devenirea noastră drept comunitate de credinţă şi rugăciune. Pentru că suntem o Biserică, suntem cu toţii în căutarea lui Dumnezeu şi, prin El, a noastră înşine şi a drumului în viaţă. Trebuie să facem cu toţii efortul de a susţine rugăciunea din biserică, cu linişte, cu bună rânduială, cu participarea rugătoare a fiecăruia dintre noi. Dacă pierdem din atenţie relaţia cu Dumnezeu şi rugăciunea, nu se justifică existenţa noastră ca Biserică.
- Creşterea noastră drept comunitate umană, de fraţi şi surori. Aceasta înseamnă privirea cu bunăvoinţă spre fraţii şi surorile noastre, înseamnă asumarea lor ca atare şi, de asemenea, asumarea din partea fiecăruia a calităţii de membru al unei comunităţi. Comunitatea este chemată să-l asume pe fiecare, dar fiecare este chemat să îşi asume şi el comunitatea. Doar cu această asumare reciprocă adunarea noastră de indivizi cu dorinţe şi interese proprii se poate transforma tot mai mult în comunitate şi comuniune de persoane.
- Implicarea şi grija pentru Aşezământ, pentru acest bun comun al nostru. Ca el să fie aşa cum ni-l dorim, trebuie să ne aducem toţi aportul. Nu se poate ca doar unii să se implice, uneori cu multă jertfelnicie, pentru buna rânduială, iar alţii să se poarte cu nepăsare. Aceasta implică o cât mai bună organizare şi contribuţii lunare de membri şi alte donaţii (de preferat tot lunare – în formă de Dauerauftrag) pentru susţinerea în continuare a lucrărilor şi apoi a picturii. Detalii despre înscriere găsiţi aici. Ceea ce s-a realizat până acum a implicat şi multă cheltuială. Avem aproximativ 3 milioane EURO datorii; avem multe lucruri de plătit sau de realizat înainte. Trebuie să putem susține un anumit număr de slujitori care să deservească Aşezământul. Ori toate acestea trebuiesc asumate de toţi, după posibilităţi, nu doar de unii. Tot aici se încadrează şi feluritele activităţi şi servicii prin care fiecare vă puteţi aduce aportul. Despre toate ne puteţi întreba şi la biserică pentru detalii.
- În curând, vom începe pictarea Capelei mănăstirii, iar anul viitor vom tencui la interior biserica pentru a începe şi acolo pictura, lucrare care va dura câţiva ani, după care o vom sfinţi. Despre cum vor putea fi susţinute acestea vom oferi informaţii la timpul potrivit.
„Îndrăzneşte, scoală-te! Te cheamă!” (Marcu 10.49)
Doresc să închei gândurile mele cu aceste cuvinte din Sf. Evanghelie. Fiecare avem neputinţele, căderile, rănile, înfrângerile noastre. Dumnezeu, Tatăl nostru, ne aşteaptă pe toţi, dorind să ne ridice, să ne ofere o nouă perspectivă, să ne sprijine pentru a ne putea împlini destinul pentru care am fost creaţi. La biserică să venim cu această nădejde, cu această încredere. Dar, mai ales, să ne întâmpinăm unii pe alţii cu aceeaşi dispoziţie pe care o aşteptăm din partea lui Dumnezeu, să ne ridicăm unii pe alţii. Aşa vom răspunde la chemarea Celui ce din iubire S-a jertfit pe Sine pentru noi. Pe măsură ce vom dărui speranță, ajutor, iubire, le vom primi pe acestea însutit fiecare dintre noi.
Împreună cu slujitorii şi colaboratorii de la Așezământ, vă dorim tuturor sănătate, bucurie, împlinire şi mântuire!
Cu dragoste în Hristos, recunoștință, nădejde și binecuvântare,
+ Sofian Braşoveanul