Asemenea tuturor strădaniilor pe care ni le propunem în viață, nimic nu ar fi posibil dacă nu am avea parte și de ajutorul lui Dumnezeu, iar Mântuitorul ne mărturisește că „unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Vă îndemnăm pe această cale pe toți cei care vreți să ne ajutați, să ne fiți alături rostind această rugăciune în fiecare seară, la ora 22:00. Nădăjduim că astfel, Dumnezeu va fi zi de zi în mijlocul nostru, întărindu-ne în demersul nostru și îmbogățind strădania noastră cu binecuvântarea și puterea Lui.

Rugăciune pentru înălţarea unei biserici

Dumnezeule, Cel fără de început şi veşnic, Care pe toate câte sunt le-ai adus dintru nefiinţă întru fiinţă, Cel ce locuieşti întru lumina cea neapropiată, Care ai cerul scaun şi aşternut picioarelor Tale pământul; Care ai dat lui Moise poruncă şi pildă şi ai pus Duhul Tău în Beţaleel, meşterul cel mare, îndestulându-l pe dânsul cu înţelepciune spre întocmirea şi ridicarea Cortului Mărturiei, în care erau închipuirile şi formele adevărului; Cel ce ai dăruit lui Solomon înălţimea cugetului şi lărgimea inimii şi printr-însul ai ridicat Biserica Ta cea veche, iar Sfinţilor Tăi Apostoli le-ai înnoit darul închinării în Duh şi al slujirii cortului celui adevărat şi printr-înşii în tot pământul ai sădit sfintele Tale biserici, ca să se aducă în ele preasfintele şi cele fără de sânge jertfe.
 

Dumnezeule nemărginit, pe Care cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu atât mai mult un locaş zidit de mâini omeneşti; caută în nemăsurata Ta bunătate la rugăciunea noastră, a robilor Tăi, care într-un cuget ne rugăm Ţie, credincioşi cuvintelor Unuia-născut Fiului Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, Care a zis: „Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri; că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”.
 

Însuţi, Doamne, Care ai întemeiat cu negrăită înţelepciune Biserica Ta, ascultă rugăciunea noastră în ceasul acesta şi în orice zi Te vom chema; priveşte cu milostivire asupra noastră, a celor ce cu umilinţă şi cu stăruinţă ne închinăm Ţie şi binecuvintează dorinţa noastră sfântă de a avea, spre slava Ta şi spre mântuirea noastră, propria noastră biserică, al cărei prag trecându-l, împreună cu toţi semenii noştri, să Te lăudăm pe Tine, Doamne. Trimite peste noi harul întru tot Sfântului Tău Duh, izgoneşte dintre noi duhul viclean, înşelător şi pricinuitor de dezbinare, uneşte-ne într-o inimă şi într-un cuget, binecuvintează-ne întru toate, dăruieşte-ne putere şi tărie, îmbărbătare şi bună sporire întru împlinirea gândului nostru.
 

Trimite în ajutorul nostru pe îngerii Tăi, care să ne izbăvească de piedicile vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi şi care să sădească în sufletele noastre îndemnul la dăruire şi jertfă pentru casa Ta, Doamne. Cel ce eşti nădejdea tuturor marginilor pământului, vino în ajutorul nostru, căci fără Tine orice trudă zadarnică este, după cum psalmistul zice: «De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc»; Că Tu Însuţi eşti Cel ce binecuvintezi, Cel ce împlineşti şi desăvârşeşti toate, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Calinic de la Cernica (†1868) face parte dintre primii sfinți canonizați de Biserica Ortodoxă Română. El este prețuit de călugări, ca un mare părinte și povățuitor duhovnicesc al monahilor, de ierarhi este prețuit ca primul ierarh român canonizat, iar de mireni este prețuit ca un mare făcător de minuni și vindecător al suferințelor omenești. Pentru toți românii, Sfântul Calinic de Cernica rămâne un mare povățuitor sufletesc. Un sfetnic neîntrecut pentru cei abătuți, un doctor de arginți pentru cei bolnavi, un povățuitor și întemeietor de mănăstiri pentru toți călugării din țara noastră.

Numele Sfântului Calinic este legat de două mănăstiri de renume: Cernica și Frăsinei. Dar prin darul facerii de minuni, Sfântul Calinic este legat de toate mănăstirile, de toți credincioșii care îi cer ajutorul, căci mai presus de orice, Sfântul Calinic rămâne un mare rugător pentru noi toți înaintea tronului Preasfintei Treimi.

Scurt istoric

Viața Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica ne întărește pe toți cu nevoința sa duhovnicească. Ea poate fi oricând asemănată cu viețile marilor noștri cuvioși și ierarhi. Fiind călugăr și preot desăvârșit, duhovnic căutat de toată lumea și stareț sfânt, ctitor duhovnicesc al Mănăstirii Cernica, episcop adevărat și povățuitor al turmei lui Hristos, Sfântul Ierarh Calinic rămâne modelul cel mai desăvârșit al sfântului român, care îmbină în chip fericit sfințenia personală, nevoința proprie cu jertfelnicia și dragostea pentru mântuirea aproapelui.

Iată așadar dimensiunile sfântului roman: nevoința călugărească și slujire în același timp, rugăciune personală și jertfă euharistică, supunere duhovnicească și autoritate de mare păstor de suflete, toate unite în aceeași persoană, prin cea mai curată iubire de Dumnezeu și de oameni.

Sfântul Ierarh Calinic era de loc din București, născut la 7 octombrie 1787. La vârsta de 20 de ani, adică în anul 1807, a intrat ca frate la Mănăstirea Cernica, sub vrednicul stareț, cuviosul Timotei. După un an de ucenicie la marele duhovnic Pimen, fratele Constantin este călugărit, iar la 3 decembrie 1808 este hirotonit ierodiacon.

După 5 ani, adică la 13 decembrie 1813, este hirotonit preot, datorită vieții lui cu totul alese. Postea zilnic, se ruga neîncetat, făcea sfânta ascultare cu desăvârșită supunere, la biserică era nelipsit și în chilie foarte sârguitor, căci dormea pe un scăunel doar trei ore. După doi ani, la 20 septembrie 1815, Cuviosul Calinic a fost făcut duhovnic de mitropolitul Nectarie al Ungro-Vlahiei, care mai târziu se spovedea la sfinția sa. A devenit așa de bun duhovnic, încât îl caută toată lumea, de la mitropolit până la cel din urmă mirean.

În anul 1816, la 3 martie, marele stareț Timotei și-a dat obștescul sfârșit, iar la 13 decembrie 1818 Cuviosul Calinic este ales stareț de obștea Mănăstirii Cernica. Timp de 33 de ani, adică până la 14 septembrie 1851, când este ales episcop la Râmnicu Vâlcea, Cuviosul arhimandrit și stareț Calinic a fost povățuitorul și părintele duhovnicesc al Mănăstirii Cernica. Ba supraveghea și conducea și mănăstirile dimprejur: Pasărea, Căldărușani, schitul Icoana, Ghighiu, Poiana Mărului, Rătești, Țigănești și Ciorogârla. Cu alte cuvinte, marele stareț devenise un al doilea Paisie, un mare organizator al vieții monahale din Țara Românească. Avea o obște la Cernica foarte bine închegată, care număra peste o sută de călugări, cu duhovnici renumiți și cu rânduială de viață călugărească model în țara noastră. Sub Cuviosul Calinic, monahismul românesc a trăit o noua etapă de înflorire duhovnicească.

Ca episcop la Râmnicu Vâlcea, Sfântul Calinic s-a dovedit la fel de devotat pentru Biserica lui Hristos, la fel de iscusit în păstorirea sufletelor omenești. El a fost un predicator neîntrecut, un slujitor plin de Duhul Sfânt, un călugăr smerit și cuvios și un episcop cu viață sfântă și făcător de minuni. Timp de 17 ani a păstorit eparhia Râmnicului, învățând cuvântul Evangheliei, slujind Biserica, sfințind preoți, păstorind bine turma cea cuvântătoare, vindecând numeroși bolnavi și organizând mănăstirile din eparhie. În anul 1863 a întemeiat renumita Mănăstire Frăsinei cu rânduială athonită, în care nu intră femei.

Împovărat de ani și obosit de grija eparhiei sale, Sfântul Ierarh Calinic se retrage din scaunul de episcop la 24 mai 1867, după 17 ani de binecuvântată păstorire. Dorind să fie înmormântat la mănăstirea de metanie, revine la Cernica, unde îl așteptau ucenicii cu mare dragoste. Aici a mai trăit încă un an în boală și pregătire pentru veșnicie. La 11 aprilie 1868, în zorii zilei, Sfântul Ierarh Calinic, rezemându-și capul pe pieptul ucenicului său Ghermano, și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la vârsta de 81 de ani.

Plâns de tot soborul călugărilor, al preoților și ierarhilor, ca și de mii de credincioși, trupul Sfântului Calinic a fost îngropat în pridvorul bisericii Sfântul Gheorghe din ostrovul mare, potrivit cu testamentul lăsat de el.

După 87 de ani, adică în primăvara anului 1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotărât canonizarea Sfântului Calinic. Slujba canonizării s-a săvârșit la 23 octombrie 1955, cu zeci de arhierei, cu sute de călugări și mii de credincioși adunați din toată țara. A fost o sărbătoare a întregii Biserici românești, o mărturie a Ortodoxiei noastre vii și lucrătoare și un act de recunoștință adus primului sfânt canonizat al neamului nostru.

Canonizarea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica

La 23 octombrie 1955, într-o zi de duminică, a avut loc la Mănăstirea Cernica slujba canonizării Sfântului Ierarh Calinic, fost episcop de Râmnicu Vâlcea. Au luat parte zece episcopi, mitropoliți și arhierei ortodocși din alte țări și toți ierarhii Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu Patriarhul Justinian. Au participat, de asemenea, în jur de 300 clerici din toate eparhiile țării: stareți de mănăstiri, vicari eparhiali, consilieri, protopopi, preoți și sute de călugări și călugărițe din Arhiepiscopia Bucureștiului, iar credincioși câteva mii, afară de localnici.

Procesiunea s-a pornit din marginea Bucureștiului, de la biserica Sfântul Pantelimon. În frunte mergea un arhimandrit cu crucea patriarhală, urmat de soborul călugărițelor. Apoi veneau călugării și stareții de mănăstiri. După ei, o lungă coloană de preoți și protopopi cu epitrahile pe piept, ca la două sute. Apoi urma coloana episcopilor în mantii și vesminte arhierești, aproape treizeci la număr, iar pe margini și în urma coloanei erau mii și mii de credincioși. Un adevărat fluviu viu de oameni. Toți erau un cuget, toți purtau pe față și în inimi aceeași bucurie, toți mergeau să cinstească pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica.

După o oră de mers încet, procesiunea intră pe poarta mănăstirii. Ambele ostroave erau pline cu mii de credincioși. în dangătul clopotelor și în sunet de toacă, soborul călugărilor, al preoților și arhiereilor, în frunte cu patriarhul țării au intrat să se închine în biserica mare a Sfântului Gheorghe.

În pridvorul bisericii se aflau osemintele galbene ca ceara ale Sfântului Calinic. Însuși patriarhul le-a spălat în vin amestecat cu Sfântul și Marele Mir și alte mirodenii. Apoi le-a așezat cu mâinile sale în racla noua, anume pregătită, sculptată cu scene din viața Sfântului Calinic. A urmat închinarea la sfintele moaște și citirea unor rugăciuni speciale, precum și citirea Gramatei Sinodale de canonizare a Sfântului Calinic.

După rostirea unei predici mișcătoare în legătură cu viața sfântului, a urmat înconjurarea bisericii. A fost o atmosfera unică. O mare de oameni se mișca în același sens, cu lumânări în mâini, cântând și rugându-se Sfântului Calinic. În frunte erau preoții care purtau racla cu sfintele moaște. Pe margini mergeau alți preoți, diaconi și călugări, iar la urmă episcopii în odăjdii. Apoi miile de credincioși.

Procesiunea în jurul bisericii a durat aproape o jumătate de oră. Apoi a urmat închinarea tuturor credincioșilor la sfintele moaște. Fiecare îngenunchea, se ruga, vărsa o lacrimă, punea o floare, dădea un pomelnic, lăsa un dar. Slujba arhierească a început la ora 10 cu arhierei din toate țările ortodoxe. La ora unu s-a terminat Sfânta Liturghie cu cele trei predici omagiale închinate Sfântului Calinic.

Slujba canonizării s-a încheiat cu o masă de obște dată în mod gratuit de Sfânta Patriarhie și de mănăstire, la peste două mii de oameni. Toți au mâncat în aer liber, pe iarbă, sub cerul senin și primitor. Atmosferă curată, duhovnicească, de înfrățire creștinească și unitate românească. După ce moaștele Sfântului Calinic au fost așezate în naosul bisericii și după ce toți credincioșii s-au închinat la sfânta racla, au pornit fiecare către căminele lor, cu lumânări în mână și cu bucurie în suflet, iar în ostrovul mare al Sfântului Gheorghe a rămas în continuare de veghe Sfântul Calinic de la Cernica, rugătorul poporului român și povățuitorul călugărilor.

Dintre minunile săvârșite de Sfântul Calinic de la Cernica

Încă din timpul vieții Sfântul Ierarh Calinic s-a arătat făcător de minuni. Uneori spunea cele viitoare, alteori înțelegea gândurile fraților și ale celor din jurul său, iar alteori profețea cele ce aveau să se întâmple și vindeca pe cei bolnavi.

Într-o vreme se terminase făina pentru pâine din mănăstire, iar Sfântul Calinic, fiind în acea vreme starețul mănăstirii Cernica, a spus părinților: „Să avem nădejde la Maica Domnului și la Sfântul Ierarh Nicolae și nimic nu ne va lipsi!” Într-adevăr, după ce au citit paraclisul Sfântului Nicolae, îndată au venit la arhondaric doi oameni necunoscuți cu un car mare plin cu saci de făina de grâu, pe care stăpânul lor îi donase pentru mănăstire.

În vara anului 1829, după utrenie, pe când Sfântul Calinic citea acatistul Sfântului Nicolae, ațipind puțin, i s-a arătat Sfântul Ierarh Nicolae în veșminte, dimpreună cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și, în urma lor, Gheorghe, fost stareț de la Cernica. Deci, apropiindu-se cei doi sfinți, i-au poruncit: „Scoală-te și să zidești în ostrovul cel mic o biserică în numele Sfântului Mucenic Gheorghe. Noi iți vom trimite tot ce-ți va trebui”. Și îndată, luând binecuvântare de la părintele sau duhovnic, Sfântul Calinic, starețul Mănăstirii Cernica, a zidit în ostrovul mic o mare biserică închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, precum se vede și astăzi.

Prin anii 1840-1845, unul din ucenicii Sfântului Calinic l-a otrăvit. Noaptea însă, pe când cuviosul se lupta cu durerile morții, în timp ce se ruga, a auzit un glas de taină: „Nu vei muri de otravă! Scoală-te și fii sănătos, că nu după mult timp vei fi episcop la Râmnicu Vâlcea, unde ai sa îndreptezi Biserica și clerul care este în scăzământ”. Dimineața s-a sculat sănătos și a venit la biserică. Apoi, după câțiva ani, a fost ales episcop la Râmnicu Vâlcea.

După ce a ajuns episcop, într-o seară, stând la masă cu ucenicul său, acesta a cugetat în sine că, după mutarea din viață a Sfântului Calinic, Dumnezeu îl va proslăvi cu neputrezirea trupului. Atunci Sfântul Calinic, cunoscând gândul ucenicului, i-a răspuns: „Ce cugeți așa de înalt pentru mine? Eu m-am rugat pentru aceasta lui Dumnezeu, ca să se strice trupul meu cel păcătos”. Și astfel, după sfârșitul său, trupul s-a desfăcut din încheieturi, după dorința sa.

În vara anului 1854, Sfântul Calinic a rămas peste noapte în casa unui credincios de pe Valea Jiului. Auzind că tatăl acestuia este pentru a treia oară dezgropat și găsit neputred, s-a dus a doua zi cu clericii săi la biserica satului și în timp ce citea dezlegările arhierești îndată trupul mortului a început a se desface din încheieturi și s-a prefăcut tot în pământ, afară de oase.

Altădată, pe când Sfântul Calinic se întorcea peste munți, de la Mănăstirea Lainici la Râmnicu Vâlcea, fiind înaintevăzător, deodată a început a plânge. Atunci unul din clerici l-a întrebat de ce plânge. Și el a răspuns: „în ceasul acesta părintele Nicandru, starețul mănăstirii Cernica, a murit”.

Pe când era încă episcop, a fost adusă la Sfântul Calinic o femeie bolnavă de epilepsie. O țineau patru oameni. După sfârșitul Vecerniei, Sfântul Calinic i-a citit câteva rugăciuni. Apoi a zis: „În numele Domnului nostru Iisus Hristos, scoală-te!”. în clipa aceea s-a sculat cu totul sănătoasă și s-a întors acasă pe picioarele ei.

(Sursa: www.crestinortodox.ro)

Înălțarea Sfintei Cruci

Hramul principal al bisericii noului așezământ monahal românesc va fi închinat Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie), pentru ca biserica și întregul așezământ, cât și ostenitorii și închinătorii acestuia să se afle sub puterea ocrotitoare și sfințitoare a cinstitei și de viață făcătoarei Cruci. Gândul la Sfânta Cruce, la Pătimirile Mântuitorului nostru Iisus Hristos asumate pentru binele nostru veșnic, la părinții și înaintașii noștri și la întreaga civilizație creștin-ortodoxă a poporului nostru, care s-a hrănit din puterea Crucii și a stat sub semnul ei, să ne fie și nouă, românilor ortodocși din München, cât și celor care vor veni după noi, un îndemn continuu la asumarea cu demnitate a identității noastre, la curățirea și desăvârșirea ei prin credința în Dumnezeu și la transmiterea ei urmașilor noștri, pentru ca să ne putem bucura cu toții de roadele mântuirii aduse prin Cruce întregii lumi.

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica

Cel de-al doilea hram al bisericii, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica (11 aprilie), ne-a fost propus de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Astfel, Sf. Ierarh Calinic, mare ascet, om al rugăciunii și ctitor de obști monahale, ierarh purtător de grijă pentru nevoile spirituale și materiale ale oamenilor din timpul său, cât și pentru destinele Bisericii în general, dar și implicat cu râvnă și dăruire în făurirea destinelor neamului românesc, să ne fie și nouă, creștinilor ortodocși români din Germania, atât ocrotitor și rugător, cât și model pentru o implicare activă în viața cetății, implicare izvorâtă din credința în Dumnezeu și dorința de a-i ajuta pe semeni în lucrarea binelui vremelnic și veșnic. Alegerea Sf. Ierarh Calinic a fost motivată și de dorința de a pune în evidență marile personalități sfinte care s-au ridicat din neamul nostru, pentru a înțelege și noi calitățile și darurile remarcabile existente în sânul poporului nostru, dar și pentru a ne întării legătura cu Țara noastră, cu locurile și persoanele sfinte de acolo, pentru a ne atenționa asupra rădăcinilor noastre și a ne întări comuniunea cu tot ce este sfânt, frumos și înălțător în Țara și Poporul nostru, hrănite și adăpate cu seva creștinismului ortodox.

Sfântul Cuvios Siluan Athonitul

Sfântul Cuvios Siluan Athonitul (24 septembrie), ocrotitorul Capelei și al Centrului Bisericesc provizorii, întemeiate la 1 decembrie 2004, va fi în continuare hramul Capelei din incinta Mănăstirii-Sediu Episcopal. Sfântul Siluan, monah athonit de origine rusă, a fost ales ca și ocrotitor al Capelei și al viețuitorilor Așezământului Bisericesc, atât pentru modelul de slujire în smerenie și iubire de Dumnezeu și de semeni pe care l-a întrupat într-un timp atât de apropiat de noi - a trecut la cele veșnice în anul 1939 -, cât și pentru rugăciunea și mesajul lui profetic de chemare la mântuire a tuturor popoarelor, un mesaj de care lumea are nevoie astăzi mai mult decât oricând.

Troparul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, glas 1:

De Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Calinic, povățuitorule al călugărilor, podoaba cuvioșilor și lauda arhiereilor, ajutătorule al celor din nevoi și făcătorule de minuni, cu nevoințele tale chip de sfințenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veselești; cu care roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască pace și mare milă.

Condacul 1

Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Ierarhe Calinic, veselește sufletele celor credincioși și atingerea de racla sfintelor tale moaște sfințește simțirile și dăruiește tămăduiri; pentru aceasta, după datorie, te cinstim pe tine și cu bucurie îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înțelepțite!

Icosul 1

Adunarea îngerilor și soborul oamenilor cunoscându-te ca pe un vindecător al bolnavilor, ajutător al săracilor și îndreptător al monahilor, cel ce ai dus viață îngerească pe pământ și prin nevoințe și fapte bune te-ai adus jertfă neîntinată lui Hristos, te laudă, o Sfinte Ierarhe Calinic, și cu dragoste zice ție:

Bucură-te, alesul lui Dumnezeu, plăcutul tuturor sfinților, lauda arhanghelilor și bucuria îngerilor;

Bucură-te, veselia pruncilor și mireasma chipului călugăresc;

Bucură-te, scutul și acoperământul Cernicăi, ocrotitorul Bucureștiului, păzirea Frăsineiului și lauda Râmnicului Severin;

Bucură-te, lauda cea mare, că, după darul lui Dumnezeu, cu cuvântul tău ai legat ca parte femeiască la Frăsinei să nu intre;

Bucură-te, că prin pilda vieții tale ești călăuză bună ostenitorilor în viața călugărească;

Bucură-te, că de mari daruri te-ai învrednicit, fiind bolnavilor tămăduire, orbilor vedere, surzilor auzire, muților grăire;

Bucură-te, izbăvitorul celor nedreptățiți, bucuria celor necăjiți și veselia celor ce nădăjduiesc întru tine și te cheamă într-ajutor;

Bucură-te, îndreptătorul celor rătăciți, ridicarea celor căzuți și vistieria faptelor celor bune;

Bucură-te, locașul luminii celei dumnezeiești, organ al Preasfântului Duh și stâlp neclintit al Bisericii;

Bucură-te, bine-luptătorule, cel ce ai fost neînvins de furtuni și de ispite;

Bucură-te, părinte, de trei ori fericite;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înțelepțite!

Condacul al 2-lea

Văzând noi smeriții pe părinții tăi cucerindu-se și afierosindu-te Domnului și știindu-te noi pe tine, sfinte, că din brațele maicii tale ai avut inima locaș al Preasfântului Duh, prin care te-ai dovedit mare între aleșii lui Dumnezeu, pentru aceea și noi, ca unii ce în Dumnezeu viem, trăim și ne mișcăm, împreună cu părinții tăi aducem Domnului toată slava, lauda, cinstea și închinăciunea, zicând: pe Tine Doamne, Cel ce Te odihnești întru sfinți, binecuvântându-Te, Te adorăm, pe Tine Te lăudăm, Ție Îți mulțumim, Ție ne închinăm, în tot locul stăpânirii Tale, Ție Îți aducem ale Tale dintru ale Tale, de toate și pentru toate, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înțelegerea viețuirii celei ascunse în Iisus Hristos căutând a o înțelege, ai alergat din tinerețe în ostrovul pustnicesc al celui preacuvios și sfânt părinte Gheorghe, starețul de la Cernica, și viața ți-ai jertfit lui Hristos, făcându-te Biserică Preasfântului și închinatului Său Duh; trupul ți l-ai smerit cu privegherea, postul și rugăciunea, punând tuturor simțirilor povățuitor bun cugetul cel dinăuntru; ochiul ți-a fost ferit de toată vederea cea vicleană și auzul nestrăbătut de cuvinte deșarte, iar limba curată de vorbe necuviincioase; buzele curățate de lauda Domnului; mâinile ferite de faptele rele, lucrând numai cele bineplăcute Domnului; toate mădularele și gândul ți le-ai întărit cu harul Sfântului Duh, bineviețuind în duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării, al ascultării și al dragostei. Drept aceea, acum cu îngerii în ceruri petrecând, primește de la noi laude ca acestea:

Bucură-te, diamantul răbdării în Ostrovul Cernicăi ascuns;

Bucură-te, cel în care lucrează Dumnezeu cel nepătruns;

Bucură-te, porumbelul Domnului, cel cu aripile Duhului mereu desfăcute;

Bucură-te, urmaș iubit și moștenitor în virtute al starețului cuvios Gheorghe;

Bucură-te, cel unit întru Dumnezeu cu duhovnicul tău, Pimen;

Bucură-te, cel pecetluit cu amândoi în pravilele călugărești;

Bucură-te, că de bunăvoia ta venind după Iisus, de tine însuți te-ai lepădat;

Bucură-te, că, luându-ți crucea ta, ai urmat lui Hristos fără întoarcere;

Bucură-te, că râvna asprimii tale celei de canon a uimit pe cârmuitori;

Bucură-te, că ai amuțit pe clevetitori, ajunând prin îndelungate postiri de câte 40 de zile;

Bucură-te, raiul fecioriei, întru care curăția a odrăslit;

Bucură-te, pomul dragostei cerești, că de dorul și de focul dragostei preadulcelui nume al lui Iisus ți s-a mistuit inima;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înțelepțite!

Condacul al 3-lea

Puterea Celui de sus adumbrindu-ți inima ta, ai dorit, părinte sfinte, pe duhovnicul tău Pimen, precum odinioară Ioasaf pe Varlaam, și luând cu tine daruri de mult preț pentru sfintele lui Dumnezeu locașuri, ai pornit la Sfântul Munte al Atonului în căutarea lui acolo; apoi aprinzându-se în tine focul cel netrupesc de râvnă sfântă pentru altarele Domnului, te-ai întors în patria ta, „grădina Maicii Domnului”, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având pe Dumnezeu cel în Treime închinat sălășluit în sufletul tău, mare osârdie dovedit-ai, părinte, în vremea stăreției tale, când cu lacrimi fierbinți către făcătorul de minuni Nicolae ți-ai pus sufletul tău pentru ocrotirea mulțimilor flămânde și înspăimântate ce alergaseră la tine îngrozite de urgia cea păgână, că, încă în priveghere fiind cu toată obștea ta, căruțe cu grâu în grabă și soseau; iar oștile păgâne înțelegând ocrotirea cea de sus și sfințenia ta, s-au întors rușinate, lăsându-ne amintire peste veacuri „fântâna turcului”. Pentru aceasta, împreună cu cei trecuți prin foc și prin apă și aduși la odihnă, cântare de mulțumire înălțăm și cu dragoste zicem:

Bucură-te, asemănare cu Domnul prin iubirea de oameni, care suspină, însetează și aleargă să vindece orice pătimire;

Bucură-te, milostivire de samarinean, ce arde pentru întreaga zidire;

Bucură-te, alinarea suspinului celor ferecați;

Bucură-te, căci cu măreția gloriei brațului tău păzești pe fiii celor apăsați;

Bucură-te, văpaie dornică să ne îndrume;

Bucură-te, revărsare de har peste lume;

Bucură-te, cuibul celor înviforați;

Bucură-te, hrana celor înfometați;

Bucură-te, că ai scăpat de foamete și de boală obștea creștinească din război;

Bucură-te, cel ce asemenea lui Moise te-ai arătat mare ocrotitor în primejdii;

Bucură-te, că și tu ai împlinit faptele făcătorului de minuni Nicolae;

Bucură-te, limanul cel lin al mulțimilor amărâte și oprimate;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înțelepțite!

Condacul al 4-lea

Vifor de gânduri despre sfârșitul veacului acestuia tulburându-te, îngeri coborând din înălțimea Tronului Preasfintei Treimi ți s-au înfățișat, descoperindu-ți taine asupra celor ce vor urma; și ție; celui ce iubești oamenii, ți s-au arătat aievea Ierarhul Nicolae și Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, împreună cu preacuviosul și sfântul părinte stareț Gheorghe, poruncindu-ți să zidești slăvit locaș de închinare, liman de mântuire celor păcătoși și sfântă cetate cu viață de obște, după dreapta rânduială, pentru ca să nu se strice chipul călugăresc; de care descoperire încredințându-te, îndată ai și dat ascultare poruncii dumnezeiești, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Urmând poruncii Sfântului Ierarh Nicolae, cu bărbăție ai zidit biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, în vreme de cutremure și de răzmerițe, lăsându-ne învățătură, că de nu ne vom izbăvi de lenevire, de uitare și de necredință, nu ne vom putea mântui; la care învățătură luăm aminte, noi, fiii Tăi, cei ce ne rugăm să avem parte și soartă cu toți cei ce se tem de Domnul în adevăr și păzesc poruncile Lui; pentru aceasta îți cântăm cu înțelegere, preaînțelepte, zicând:

Bucură-te, ochi al Bisericii, mai dinainte văzător;

Bucură-te, vifor spulberător de pleava îndoielilor;

Bucură-te, veghetor neadormit sub candelă aprinsă;

Bucură-te, scaun al spovedaniei, ascultător de plângeri;

Bucură-te, duhovnicie aducătoare de îngeri;

Bucură-te, primăvară bine înmiresmată de balsamul rugăciunii înalte și tăcute;

Bucură-te, că ai trecut prin „Raiul iubirii de virtute”;

Bucură-te, bună sporire a casei lui Dumnezeu;

Bucură-te, podoaba cea cu har a neamului tău;

Bucură-te, că te-ai dovedit destoinic plinind măsura vârstei lui Iisus;

Bucură-te, bărbat împodobit cu slujirile depline;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înțelepțite!

Condacul al 5-lea

Împotrivindu-te, părinte, uneltirilor lui faraon cel netrupesc, care voia să te piardă prin otrăvire, și chemând preadulcele nume al lui Iisus, ai învins răutatea aceluia, că glas din ceruri ai auzit întărindu-te și vestindu-ți că nu vei vedea moartea până ce nu vei fi ridicat la vrednicia arhieriei; iar noi, pentru o biruință ca aceasta, aducând doxologia noastră cea după putere, mulțumim împreună cu tine Domnului Celui Unuia, Căruia se pleacă tot genunchiul al celor cerești, al celor pământești și al celor dedesubt, pentru toate pe care le știm și pe care nu le știm, pentru binefacerile cele arătate și cele nearătate care s-au făcut nouă și lăudând măreția cea neajunsă a Dumnezeirii, cu veselie aducem Domnului cântare sfântă: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Dumnezeu cel negrăit și necuprins cu gândul, nevăzut, neajuns, pururea fiind și același fiind, Cel care a iubit lumea atât de mult, încât pe Unul-Născut Fiul Său L-a dat, ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică, însuși El, Păstorul cel Mare, te-a ales pe tine, în ceruri, să întărești Biserica Olteniei. Drept aceea, și domnitorul țării, cu sfetnicii săi, următori făcându-se sfatului Celui de sus, te-au pus păstor al turmei celei cuvântătoare pe calea mântuirii. Deci și noi, fericiți fiind de alegerea ta, ție aducem laude ca acestea:

Bucură-te, bunule și vrednicule păstor al Olteniei;

Bucură-te, fericit luminător al plaiurilor noastre;

Bucură-te, dreptarul vredniciilor arhierești;

Bucură-te, trimis al Preasfintei Treimi ca să ne păstorești;

Bucură-te, că în Iisus ai aflat adevăr și temei;

Bucură-te, cel ce ai iubit cu dragoste fierbinte pe Domnul;

Bucură-te, că ai aflat tot rostul firilor lui Hristos;

Bucură-te, arhiereu ales și cu bună biruință;

Bucură-te, înger pământesc de aspră nevoință;

Bucură-te, arhanghel izbăvitor din viclene curse împătimite;

Bucură-te, iscusit cârmaci al corăbiei celei înduhovnicite;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înțelepțite!

Condacul al 6-lea

Auzit-au vestea despre sfințenia vieții tale mulțimile dreptcredincioșilor și, fericit fiind că le vine păstorul cel bun, te-au întâmpinat ca pe un trimis al cerului cu adevărat și împreună cu îngerii înălțau în glas de sărbătoare cântare sfântă: Veniți toți credincioșii să lăudăm pe Ierarhul Calinic, pe arhipăstorul Olteniei; să se bucure făptura și să înflorească ca și crinul; și împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Următor Mântuitorului Hristos făcându-te, bunule păstor, te-ai arătat oglindă nepătată, chip al bunătății lui Dumnezeu, strălucire a luminii celei negrăite, mare ocrotitor al celor din nevoi. Pentru aceasta și noi, cei ce tânjim după vrednicia de a rămâne întru desfătarea luminii celei neapropiate, după datorie te cinstim pe tine și luminat te lăudăm zicând:

Bucură-te, că prin iubire și prin curăție, pace și armonie ești asemuit a fi pecete a chipului dumnezeiesc;

Bucură-te, că ești învăluit în strălucire de orbitoarea frumusețe cerească negrăită a Schimbării la Față;

Bucură-te, că n-ai adunat bogății pieritoare;

Bucură-te, că ai urmat sărăciei lui Hristos;

Bucură-te, ocrotitorul văduvei celei cuminte;

Bucură-te, părinte scump al orfanilor;

Bucură-te, cel ce aduci bucurie acolo unde-i întristare;

Bucură-te, căci chemându-te pe tine, zorile nădejdii se ivesc acolo unde este deznădejde;

Bucură-te, cel ce vestești pacea pe pământ și bunăvoirea între oameni;

Bucură-te, ortodoxie, cu măreție de vis;

Bucură-te, cel ce aprinzi lumină în sufletele întunecate și robite;

Bucură-te, pildă a smereniei și a iubirii de oameni celei negrăite;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înțelepțite!

Condacul al 7-lea

Alergat-a la tine văduva cea împovărată de nevoi, care se mâhnise de ucenicul cel puțin milostiv; iar tu, părinte, binecunoscând lipsurile ei, ai înduplecat pe ucenic spre milostenie, înțelepțindu-ne și pe noi, că în chipurile săracilor ne poate încerca Însuși Cel ce a plinit toată rânduiala părintească, Hristos Mântuitorul nostru, Care a șters toată lacrima de la toată fața. Pentru aceasta, cu umilință aducem cântare de laudă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Putere de sus primit-ai, bunule păstor, nu numai a certa pe diavoli spre a elibera făptura omenească, ci și spre a statornici adevărul în obștea creștinească, încă și putere de a preface rămășițele pământești ale celor morți de mulți ani și neputrezite, precum și apă a izvorî în locurile cele secătuite. Pentru aceste alese daruri, cu dragoste, prin noi, fiii tăi, făptura cea îndumnezeită te laudă zicând unele ca acestea:

Bucură-te, fulger ce arzi duhurile înșelăciunii;

Bucură-te, tunet ce risipești sfaturile minciunii;

Bucură-te, carte scrisă de Duhul Sfânt, căci cu darul înțelepciunii, al înțelegerii, al sfatului și al tăriei te-ai înveșmântat;

Bucură-te, că ai sfărâmat prin știință și evlavie și prin temere de Dumnezeu puterile diavolești;

Bucură-te, cel ce ai vindecat în biserică pe femeia cea stăpânită de duhul necurat;

Bucură-te, că ai ridicat din neputință pe tânăra păstoriță cea căzută;

Bucură-te, că de departe ai slobozit de diavolul cel cumplit pe fiul prietenului tău, dulgherul Costache;

Bucură-te, că, fiind pedepsită minciuna celui ce se prefăcuse mort, adevărul s-a statornicit;

Bucură-te, că s-a aflat izvor cu apă răcoritoare la schitul Frăsinei unde ai însemnat stânca;

Bucură-te, că, dezlegând blestemul, ai schimbat în țarină trupul celui mort și neputrezit;

Bucură-te, că din pricina suspinurilor smeritelor tale învățături mulțimile au rămas înmărmurite;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înțelepțite!

Condacul al 8-lea

Spăimântatu-s-au duhurile necurate numai auzind de numele tău, făcătorule de minuni, părinte Calinic; iar cei străini de cunoștința lui Hristos, cuceriți fiind de virtuțile tale, se luminau botezându-se. Drept aceea, cunoscând că Dumnezeu primește rugăciunea ta precum a primit darurile lui Abel, jertfele lui Noe, arderile cele de tot ale lui Avraam, preoția lui Moise și a lui Aaron, cele de pace ale lui Samuel și precum a primit de la sfinții Săi Apostoli închinarea cea adevărată, cu bucurie zicem: slavă Celui ce te-a preaslăvit, slavă Celui ce te-a încununat, slavă Celui ce lucrează prin tine, și cu toți cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Aducându-ți pururea aminte de porunca cea mântuitoare și de toate cele ce s-au făcut pentru noi, de cruce, de groapă, de învierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de șederea cea de-a dreapta și de cea de a doua și slăvita venire, ai fost Bisericii lui Hristos făclie purtătoare de lumină cât ai trăit pe pământ, Părinte Calinic, iubitorule de oameni. Iar îndrăzneala către Dumnezeu și după moarte ai dovedit-o, vindecând toată neputința și toată boala credincioșilor. Pentru aceasta ia aminte la glasul rugăciunii noastre al celor ce, lucrând cu frică și cu cutremur pentru a noastră mântuire, cu mare cinste, cu adâncă smerenie cântăm și cu dragoste zicem:

Bucură-te, dangăt de clopot, ce ne glăsuiești că toți cei ce urmăm învățăturile divine întreolaltă suntem una și cu Dumnezeu asemenea;

Bucură-te, far călăuzitor, ce ne îndrumi să trăim viața în iubire și pace, curăție și în desăvârșită armonie a Preasfintei Treimi, a Unimii în Treime;

Bucură-te, blândețe și bunătate, cinste și îngăduință;

Bucură-te, dragoste și dreptate, răbdare și recunoștință;

Bucură-te, trandafir al Noului Ierusalim;

Bucură-te, că noi bine ne simțim sub cârja păstoriei tale;

Bucură-te, crinul arhieriei, cel cu plăcută mirosire;

Bucură-te, luceafăr dumnezeiesc, cu prealuminoasă strălucire;

Bucură-te, lumină biruitoare, necuprinsă de întuneric;

Bucură-te, făptură sfântă din creștet până în tălpi;

Bucură-te, cel ce cu nume de bună biruință ești numit;

Bucură-te, vrednicule păstor al Bisericii, de noi pomenit;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înțelepțite!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerească se miră, preacuvioase părinte, de râvna ta cea sfântă în a împodobi Biserica, mireasa lui Hristos, cu pravile de sfântă viețuire, cu școli și tiparnițe pentru înmulțirea cărților sfinte, care să fie spre slava lui Dumnezeu, pentru mântuirea sufletelor noastre, întocmai ca niște râuri cu curgerile cu totul de aur, ce veselesc grădinile raiului. Pentru aceasta, uimindu-ne de râvna și de osteneala ta, cântăm lui Dumnezeu, Celui preaslăvit în sfatul sfinților: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cu totul te-ai dăruit împodobirii scaunului arhieriei, nu numai cu viața ta cea plină de mireasma sfințeniei, ci și cu râvna zidirii de biserici, de școli, de schituri și mănăstiri, pentru ca noi toți, care ne împărtășim din acelea și Sfinte și nemuritoare Taine, să fim uniți unul cu altul prin împărtășirea Aceluiași Duh Sfânt, ca unii ce am aflat milă și har, împreună cu toți sfinții care din veac au bineplăcut Domnului și cu tot sufletul drept ce s-a săvârșit întru buna credință, mai ales cu preasfânta, preacurata, preabinecuvântata, slăvita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria; pentru care cu bunăvoință te lăudăm, cântând și zicând:

Bucură-te, cel ce în împodobirea Bisericii pe mulți ai întrecut;

Bucură-te, că vestirea ta a străbătut dincolo de hotarele țării;

Bucură-te, cel ce te-ai asemănat marilor ierarhi ai lumii;

Bucură-te, cel ce ai fost chemat de la cetele călugărilor;

Bucură-te, păstorul cel ales, care ai intrat prin ușa oilor în staul;

Bucură-te, cel ce ai adăpat turma cu apa cea vie din izvorul de apă nemuritoare întru viață veșnică săltătoare;

Bucură-te, cel ce înțelepțește te-ai logodit cu numele cel prea dulce al lui Iisus;

Bucură-te, Biserică prea doritoare să se cunune cu Hristos;

Bucură-te, că ostenelile tale au fost jerfite pentru bine, adevăr, frumos și sfânt;

Bucură-te, strigă mănăstirile cele zidite de tine: Cernica și Pasărea, Frăsineiul și Episcopia Râmnicului;

Bucură-te, glăsuiesc cu veselie mulțimile de școli și biserici, de schituri și mănăstiri ctitorite de tine;

Bucură-te, strigă către tine cu recunoștință obștile călugărești de pe întinsul țării, ocrotite de tine;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înțelepțite!

Condacul al 10-lea

Vrând să-ți mântuiești turma cea încredințată ție întru păstorirea ta, ai plâns cu lacrimi, părinte preacuvioase, văzând cu duhul înmormântarea părintelui Nicandru, cel rânduit de tine stareț, la plecarea ta de la Lavra Cernicăi. Cunoscând gândurile pentru înălțarea ta ale ucenicilor tăi, i-ai povățuit la smerenie, tăcere, aducându-le aminte de ceasul întrebării de la înfricoșătoarea judecată ce va să fie. Drept aceea, cu înțelepciune luând aminte la darul vederii tale celei duhovnicești, cu tine împreună cântăm în glas de sărbătoare lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid nebiruit te-ai arătat Bisericii lui Hristos, preablândule părinte, ridicat la darul proorociei, prin înălțimea înțelepciunii și sfințeniei tale. Pentru aceasta și noi te rugăm să risipești de la noi întunericul înșelăciunii și la primăvara liniștitei odihne cerești să ne aduci cu căldura Duhului Sfânt, ca, încununându-te cu laudele ca și cu niște flori duhovnicești, să te cinstim zicând:

Bucură-te, albina proorociei, cea aducătoare de miere duhovnicească;

Bucură-te, alăută a Duhului Sfânt, dulce viersuitoare;

Bucură-te, om ceresc și înger pământesc, care pe cele viitoare le vezi ca și cum ar fi de față;

Bucură-te, cărbune duhovnicesc al focului ceresc, dătător de viață;

Bucură-te, că ai prevestit sfârșitul vrajbei și silniciei omenești;

Bucură-te, că ai văzut peste veacuri întronarea în lume a păcii dumnezeiești;

Bucură-te, că ucenicii s-au întărit deplin în credință prin darurile tale;

Bucură-te, luminătorul celor săraci de cunoștință;

Bucură-te, început de vremi, de nădejdi și de înviere;

Bucură-te, înflorire de muguri și primăveri;

Bucură-te, cel prin care sunt risipite taberele tulburătorilor demoni;

Bucură-te, că prin tine s-au mântuit sufletele păstoriților tăi;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înțelepțite!

Condacul al 11-lea

Spus-ai, ierarhe preaînțelepte, ucenicilor tăi: „Luați aminte de voi înșivă la cele ce cugetați în inimile voastre; să nu gândiți deșertăciuni, pentru că deseori ne învrednicim de soli cerești, Maica Domnului cu sfinții îngeri”. Iar mai-nainte de mutarea ta la cele veșnice, înștiințat fiind de către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu despre ziua și ceasul ieșirii tale din cele vremelnice, ai făgăduit ucenicilor tăi că de vei avea ascultare înaintea lui Dumnezeu, te vei ruga pentru ei. Pentru aceasta, dă-ne și nouă, cu rugăciunile tale cele bineprimite, trecere fără primejdie prin marea vieții, ca, ajungând cu inimi rănite de dor la limanul mântuirii, să înălțăm împreună cu tine lui Dumnezeu sfântă cântare: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Arătatu-ți-s-a însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ierarhe mult-milostive, vestindu-ți sfârșitul; și, fiind înștiințat Mitropolitul Nifon despre plecarea ta din viața aceasta și venind el la tine cu smerită dragoste, ai spus că «și pentru Nifon este nădejde de mântuire» și ai proorocit că la șapte ani când tu vei fi dezgropat, Nifon va intra în mormânt. Aceasta întâmplându-se întocmai, cu smerenie te lăudăm, zicând:

Bucură-te, cel ce te așezi în soborul celor sfinți;

Bucură-te, că te veselești cu Sfinții Părinți;

Bucură-te, moștenitorul Bisericii celei triumfătoare din cer;

Bucură-te, ajutătorul Bisericii celei luptătoare de pe pământ;

Bucură-te, smirnă cu dumnezeiască mireasmă a Liturghiei;

Bucură-te, că împreună cu tine, toată suflarea și toată făptura laudă măreția cea neajunsă a Dumnezeirii;

Bucură-te, că acum te desfătezi în frumusețile raiului;

Bucură-te, că te bucuri luminat în cămara împărătească;

Bucură-te, cu Vasile, Grigore și Ioan Gură de Aur al Bisericii luminător;

Bucură-te, dulce chemător al împărăției cerești, fluier păstoresc;

Bucură-te, că Cel fără de moarte te-a înveșnicit de lumina cea lină;

Bucură-te, iubit arhiereu al preacuratei și neprihănitei Fecioare, care luminezi pe cele întunecate și aduni pe cele risipite;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înțelepțite!

Condacul al 12-lea

Minune s-a văzut la trecerea ta din viața aceasta, părinte preacuvioase, că ți s-a prelungit viața, după dorința ta, până la slujirea Sfintei Învieri, în care zi sărbătorim omorârea morții, sfărâmarea iadului, începutul altei vieți veșnice și, rugându-te în paraclisul chiliei tale, ai luat Sfintele Taine; apoi pecetluindu-te cu semnul Sfintei Cruci ai zis: „Sfântă Cruce, ajută-mi!”, și „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”, și „Să ne vedem în rai!”. Și dându-ți sufletul pe brațele ucenicilor tăi și Lumina cea negrăită asupra ființei tale strălucind, ai trecut la cele veșnice, împreună cu îngerii cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cel ce prin curăția vieții tale celei îngerești te-ai învrednicit a vedea preafericita față a Treimii Celei de o ființă și nedespărțită și neîncetat te rogi pentru bună sporirea Bisericii lui Hristos, pe care din fragedă vârstă și până la sfârșitul vieții tale cu multe osteneli ai sprijinit-o, făcătorule de bine al sufletelor noastre, ierarhe Calinic de Dumnezeu încununate, primește lacrimile noastre de mulțumire pentru tot darul cel bun și tot darul cel desăvârșit mijlocit nouă de sus de la Părintele luminilor; pentru care cu dragoste te binecuvântăm, zicând:

Bucură-te, cel ce ai aflat comoara din Evanghelie;

Bucură-te, că pe aceasta ai câștigat-o cu osteneli călugărești;

Bucură-te, cerbul cel sprinten al munților duhovnicești;

Bucură-te, prieten iubit al puterilor îngerești;

Bucură-te, că ai împodobit haina de nuntă, cu virtuțile tale;

Bucură-te, că acum vezi pe Acela de care erai dorit;

Bucură-te, privitorule al celor ce nu se pot rosti în glasuri omenești;

Bucură-te, că acum ai descoperit tainele cele dumnezeiești;

Bucură-te, ogorul cel cu bogată rodire al Semănătorului ceresc;

Bucură-te, rugătorule fierbinte pentru a noastră mântuire;

Bucură-te, comoara virtuților creștinești, la lume împărțită;

Bucură-te, icoana firii omenești celei îndumnezeite;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înțelepțite!

Condacul al 13-lea

O, prealuminate părinte ierarhe Calinic, primește smerita noastră rugăciune, precum Mântuitorul a primit cei doi bani ai văduvei, și cere pentru noi dar și putere, ca toate poftele trupești călcând, să viețuim în bună cinstire și curăție, agonisind iertare de păcate și trecere fără primejdie în ceasul morții, și când vom trece noi întru nădejdea Învierii spre viața de veci, pururea să ne desfătăm de preafericita față a lui Dumnezeu Celui în Treime închinat și slăvit, cântându-I cu toți sfinții: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Adunarea îngerilor..., Condacul 1: Pomenirea ta cea purtătoare de lumină...

Icosul 1

Adunarea îngerilor și soborul oamenilor cunoscându-te ca pe un vindecător al bolnavilor, ajutător al săracilor și îndreptător al monahilor, cel ce ai dus viață îngerească pe pământ și prin nevoințe și fapte bune te-ai adus jertfă neîntinată lui Hristos, te laudă, o Sfinte Ierarhe Calinic, și cu dragoste zice ție:

Bucură-te, alesul lui Dumnezeu, plăcutul tuturor sfinților, lauda arhanghelilor și bucuria îngerilor;

Bucură-te, veselia pruncilor și mireasma chipului călugăresc;

Bucură-te, scutul și acoperământul Cernicăi, ocrotitorul Bucureștiului, păzirea Frăsineiului și lauda Râmnicului Severin;

Bucură-te, lauda cea mare, că, după darul lui Dumnezeu, cu cuvântul tău ai legat ca parte femeiască la Frăsinei să nu intre;

Bucură-te, că prin pilda vieții tale ești călăuză bună ostenitorilor în viața călugărească;

Bucură-te, că de mari daruri te-ai învrednicit, fiind bolnavilor tămăduire, orbilor vedere, surzilor auzire, muților grăire;

Bucură-te, izbăvitorul celor nedreptățiți, bucuria celor necăjiți și veselia celor ce nădăjduiesc întru tine și te cheamă într-ajutor;

Bucură-te, îndreptătorul celor rătăciți, ridicarea celor căzuți și vistieria faptelor celor bune;

Bucură-te, locașul luminii celei dumnezeiești, organ al Preasfântului Duh și stâlp neclintit al Bisericii;

Bucură-te, bine-luptătorule, cel ce ai fost neînvins de furtuni și de ispite;

Bucură-te, părinte, de trei ori fericite;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înțelepțite!

Condacul 1

Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Ierarhe Calinic, veselește sufletele celor credincioși și atingerea de racla sfintelor tale moaște sfințește simțirile și dăruiește tămăduiri; pentru aceasta, după datorie, te cinstim pe tine și cu bucurie îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înțelepțite!

Și se face otpustul.